CRONICĂ DE SPECTACOL

Cine ar fi crezut vreodată că o poveste din vremea barocă nu poate fi pusă în scenă astfel încât să fie înțeleasă de copii?

Cea mai recentă premieră de la Opera Comică pentru Copii poate demonstra contrariul cu uşurinţă. Cu o temă ce datează încă de la 1734, “Colombina se întoarce” este o adaptare a operei “Livietta e tracollo” de G.B. Pergolesi. Acest spectacol întregește trilogia operelor baroce prezentate în Salonul Mozart, după ”Nino Arlechino” și ”Arlechino și Colombina”. Este vesel, antrenant, plin de culoare şi de distracţie. Aşa cum este chiar protagonista lui.

Colombina, personajul pe care îl îndrăgești imediat cum îl vezi, are, de data aceasta, o misiune foarte grea de îndeplinit. Ea trebuie să afle secretul prin care să îi apropie pe Livietta şi pe pungaşul pe care aceasta îl iubeşte. Însă nu este lucru uşor, căci amândoi se duc de nas unul pe altul și se îmbrâncesc fără a putea fi de acord vreun pic. Povestea este genial transpusă în scenă, iar comicul situațiilor este delicios, cu șuvițe de păr aruncate dramatic din stânga în dreapta, cu cântece aprinse și cu situații amuzante presărate una după alta. Cele mai multe dintre buclucuri sunt pornite chiar de o baghetă magică, pe care nici Colombina, nici Arlechino, prietenul ei spiriduș, nu știu să o folosească. Până la urmă, se dovedește că ajutorul cel mai de preț pe care îl primește zâna cu păr roz este chiar de la copii, care spun la unison vraja corectă și reușesc să îmblânzească bagheta năzdrăvană. Din acel moment, toți spectatorii devin parte din acțiune și nu mai lasă niciun moment să treacă fără a fi cu totul prezenți.

Colombina este cea mai bună prietenă a celor mici. Este zâna blândă, zăpăcită și cu inima mare, pe care toată lumea o iubește Zâmbetul ei este minunat, iar veselia ei, contagioasă. Nici că se putea o persoană mai potrivită care să ne amintească despre curaj, despre prietenie și despre dragoste. Căci Colombina nu renunță la a le arăta atât personajelor din poveste, cât și oamenilor din sală, că iubirea este tot ceea ce contează. Iar încrederea ei este răsplătită cu un final fericit special, chiar pentru ea.

În lumile de poveste, timpul trece altfel decât suntem noi obișnuiți. Călătorind câteva secole, povestea Colombinei a ajuns la noi, în zilele moderne, la fel de plină de pasiune, însă nu a rămas neschimbată. Pe scena Salonului Mozart, aceată operă a primit culoare și avânt și s-a transformat într-un spectacol unic, înviorător, care promite să rămână o experiență minunată, ca o gură de aer proaspăt.

Laura Inaiche

Nu mă descurc! Chiar deloc! Prea multă energie pozitivă și bucurie de a dărui bucurii! Am niște gânduri mereu rebele care au prins aripi și se flutură pe aici, prin Opera Comică pentru Copii.
E aproape de miezul nopții, dar parcă e zi. 6 ore au îmbrățișat peste 1600 de oameni, veniți cu prichindeii lor să asiste la un alt spectacol hors concours. De data asta, va fi despre părinți, nu despre copiii lor.
Am văzut așa:

Copii zglobii, obișnuiți cu emoția unor surprize ȘI părinți fascinați, trepidând cu pruncii în brațe, la ușa Operei, la cozi care șerpuiau în ploaie până în stradă.

Am văzut în Sala UnderGrant copii în fața unei mulțimi de jocuri, aduse pentru dezvoltat dexterități, creativitate și concursuri ad-hoc ȘI părinți pândind câte o masă liberă, ca să încerce și ei un lego, o scăriță a timpului sau jocuri de construcție.

Am văzut peste 600 de pești care-și etalau culorile în acvarii imense ȘI părinți care nu mai conteneau cu întrebări și curiozități, mândri că au văzut spectacolele de aici cu Prințul Crab și Pinocchio, unde apar pești.

Și-am urcat!
Și am văzut, într-un întuneric complice cu misterul, o cameră pregătită pentru Festivalul Opera Copiilor, în care doar indicii din povești și spectacole de aici te vor ajuta să scapi și să ieși. Părinții își șopteau emoționați rezumate din „Harap-Alb” și „Punguța cu doi bani”, ca să fie siguri că au soluții de ieșire din Escape Room!

Și-am urcat din nou!
Pe acoperiș!
Și s-a deschis o lume! M-am trezit în mijlocul unei grădini exotice, cu fluturi, flori, țestoase și mandarini. La mare concurență!

Dana Macsim

Noaptea muzeelor i-a adus pe prietenii Operei Comice pentru Copii mai mici și mai mari la teatru, de fapt într-o lume fantastică locuită de personaje de poveste. Aventura copiilor a început încă de după-amiază, de la ora 17.00, când spectatorii au avut ocazia să asiste la o reprezentație de excepție a baletului „Don Quijote” de Ludwig Minkus, cu doi invitați speciali, Cristina Dijmaru în rolul Quiteria și Ovidiu Matei Iancu în Basil, ambii prim-soliști ai Operei Naționale București. Balerinii Operei Comice pentru Copii alături de artiștii invitați au povestit prin dans una dintre aventurile marelui cavaler Don Quijote de la Mancha, așa că toată sala s-a întors în timp, în urmă cu patru secole, în Spania, pentru a se distra împreună cu personajele din spectacol. Producția, adaptată pentru copii de către coregraful Cătălin Caracaș, dezvăluie frumusețea dansului clasic într-o feerie de culoare și scene spectaculoase de ansamblu. Nu lipsesc momentele comice, în care sunt implicate personajele de caracter, cârciumarul Lorenzo, nobilul Camacho, grăsunul Sancho Panza și prietenii lor.

​La ieșirea din sală, în foaier, publicul s-a întors și mai mult în timp, în Evul Mediu, cu ajutorul trupei „Truverii”, grup de muzică veche tradițională care a prezentat peste 20 de cântece din cultura europeană a secolelor XIII – XIX. Tot în foaier, copiii au fost îndemnați să devină mari pictori la un atelier de desen organizat pentru ei cu ajutorul căruia puteau să decopere magia culorilor și semnificațiile lor.
​Atât cei care ieșeau de la spectacol, cât și cei care ajungeau abia acum să viziteze Opera Comică pentru Copii, întâmpinați de Uriașii din baletul „Jack și vrejul de fasole”, au fost încurajați să pornească într-o călătorie fantastică. În fața lor se desfășura un traseu lung și anevoios, potrivit mai degrabă unor eroi precum Harap-Alb, Ivan Turbincă sau Micuța Dorothy. Conduși de ghizi, ei au pătruns în labirintul de coridoare și scări al Operei Comice pentru Copii pentru a intra într-o lume subacvatică și a învăța mai multe despre adâncurile mărilor. La fiecare cotitură erau așteptați de câte un grup de pești multicolori care-și dezvăluiau modul de viață și obiceiurile, iar copiii trebuiau să fie atenți și să răspundă la întrebările și ghicitorile celor care îi îndrumau pe aceste cărări neumblate. Pe drum, călătorii au fost nevoiți să-și înfrângă frica de înălțime în balconul sălii teatrului și mai ales să aibă grijă să nu se piardă ca să poate ajunge într-o grădină fermecată, pe acoperișul instituției, unde aveau să descopere misterul vieții. Într-un cort imens amplasat pe clădire, printr-un hățiș vrăjit, se nășteau și trăiau fericiți sute de fluturi de toate felurile, înconjurați de plante exotice, de izvoare reci și limpezi. Era o minune pentru că nimeni n-ar fi crezut că sub cerul înstelat al orașului aglomerat, plin de lumini, care poate fi văzut doar de pe acoperiș, ca în spectacolul „Onix și Barton”, poate să existe un asemenea loc fantastic. Vizitatorii au putut astfel să admire felul în care dintr-un cocon, dintr-un sâmbure, dintr-un grăunte oarecare poate să se desprindă viață, culoare, frumusețe, zbor. O parte din misterul vieții fusese descoperit așa că, după această călătorie, neobosiți, copiii alături de părinți și prieteni au coborât la Sala UnderGrant, unde s-au desfășurat adevărate campionate de jocuri logice, acest spațiu fiind transformat într-o Lume a Jocurilor.

​Să pornești din secole de demult apuse pe cărări nenumărate până aproape de cer, unde să descoperi o grădină magică, asta se poate întâmpla numai la Opera Comică pentru Copii. Și povestea nu se încheie aici pentru că, așa cum am aflat la Noaptea Muzeelor, toate aceste atracții, plus multe alte provocări, îi așteaptă pe cei mici la Festivalul Opera Copiilor, în primele zile ale lunii iunie. Vor putea să vadă noua premieră a teatrului, musicalul „Sunetul muzicii” creat de regizorul și coregraful Răzvan Mazilu, dar și spectacole invitate plus spectacole din repertoriu, o gală a muzicii din filme celebre de desen animat, vor asista la mai multe evenimente unice în aer liber. Copiii vor fi îndemați să evadeze, desigur doar cu ajutorul inteligenței, dintr-o cameră închisă la Escape Room, să urmărească de pe acoperiș prin telescop planetele, să pătrundă în lumea jucăriilor, să se joace cu părinții la un târg educațional, să participe la ateliere de dans, de teatru, de pictură, să-și încerce vitejia într-un parc de aventură. Festivalul promite multe alte asemenea atracții minunate, deoarece clădirea Operei Comice pentru Copii și împrejurimile se vor transforma din nou într-o lume fantastică, creată special pentru copii.

Iulia Toea-Mureșan

Între 29 mai și 3 iunie, Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii, îi așteaptă pe cei mici împreună cu familiile lor la cea de-a șasea ediție a Festivalului Opera Copiilor (FOC). Timp de șase zile, în curțile interioare și în cele trei săli ale instituției din Calea Giulești nr. 16, copiii se vor putea bucura de o mulțime de spectacole, de activități și surprize pregătite special pentru ei cu ocazia Zilei Copilului, de la Aventura Park și expoziții cu pești și fluturi vii până la povești care vor fi citite de artiști, soliști și sportivi renumiți.

În zilele de 29 și 30 mai, copiii vor avea ocazia să vadă spectacole invitate din Timișoara, Oradea și Iași. Pe 29 mai, la Sala UnderGrant, de la ora 11:00, cei mici se vor putea întâlni cu frumoasa poveste a lui Aladin în spectacolul „O mie și una de frontiere” a Teatrului Regina Maria din Oradea. Pe 29 și 30 mai, pe Scena Mare din Amfiteatru, un spațiu nou amenajat în curtea Operei Comice, cu ocazia FOC, se va juca spectacolul „Sarea în bucate” al Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara, de la ora 11:00 și de la ora 13:00. În 30 mai, pe scena din Amfiteatru se va juca spectacolul „Alice în Țara Minunilor” de la Ateneul din Iași.

Premiera „Sunetul muzicii”

Între 1 și 3 iunie, Opera Comică pentru Copii a pregătit unele dintre cele mai îndrăgite spectacole din repertoriul propriu, dar și cea mai așteptată premieră a acestei stagiuni: musicalul „Sunetul Muzicii” în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu. Celebrul musical, de Richard Rodgers și Oscar Hammerstein, va avea câte două reprezentații pe zi pe scena Sălii Mari a Operei Comice pentru Copii, în zilele de 1, 2 și 3 iunie. Spectacolul are o durată de 150 de minute, cu o pauză, și este recomandat copiilor cu vârsta de peste 7 ani. Biletele sunt disponibile pe bilete.ro.

„Când spectatorul intră în sală, trebuie să uite tot, să dea delete la tot ceea ce știe despre acest important reper artistic, așa cum e <<Sunetul Muzicii>>. Fiecare producție aduce ceva nou, fiecare spune aceeași poveste dar într-un limbaj nou, în haine noi, cu performanțe artistice unice, irepetabile. Nu e prima dată când lucrez cu copii în calitate de regizor, însă niciodată nu am avut parte de o distribuție de copii atât de numeroasă. Marea surpriză a fost faptul că sunt mult mai bucuroși când lucrează decât adulții. Știu mult mai bine ce au de făcut și au capacitatea de a absorbi ca un burete tot ce li se oferă. Am avut și am niște revelații extraordinare la repetiții, mă simt un norocos”, a declarat Răzvan Mazilu într-un interviu recent realizat de Ioana Marinescu.

Pe 1 iunie, cei mici vor putea vedea spectacolele „Cu Nino în Europa”, de la orele 10:00 și 12:00, în Salonul Mozart, „Eliza, micuța florăreasă”, de la orele 11:00 și 13:00, în Sala UnderGrant, premiera musicalului „Sunetul Muzicii”, de la orele 11:00 și 17:00, în Sala Mare, și Gala Școlilor de Balet, la ora 20:00, în Amfiteatru. Pe 2 iunie sunt programate spectacolele „Viața lui Mozart”, de la orele 10:00 și 12:00, în Salonul Mozart, „Mirandolina”, de la orele 11:00 și 13:00, în Sala UnderGrant, musicalul „Sunetul Muzicii”, de la orele 11:00 și 17:00, în Sala Mare și Gala Cantus Mundi, de la ora 20:00, pe Scena Mare din Amfiteatru. Ultima zi a Festivalului Opera Copiilor aduce pe scenele Operei Comice alte spectacole la fel de frumoase și iubite: basmul simfonic „Petrică și Lupul”, de la orele 10:00 și 12:00, în Salonul Mozart, „Fata babei și Fata moșului”, de la orele 11:00 și 13:00, în Sala UnderGrant și musicalul „Sunetul Muzicii”, de la orele 11:00 și 17:00, în Sala Mare. Cea de-a șasea ediție FOC se va încheia cu Gala Operei Comice pentru Copii – Muzica Desenelor Animate, care va începe la ora 20:00 în Amfiteatru, unde invitați de onoare vor fi Paula Seling și Orchestra Camerata Regală, dirijor Andrei Tudor.

Jocuri și activități distractive la cea de-a șasea ediție FOC

Pe parcursul întregului Festival Opera Copiilor, întreaga familie se va putea bucura de o mulțime de activități cu intrarea liberă: jocuri, concursuri și campionate de oratorie, de șah, Kendama, Quoridor sau King Domino, ateliere de pictură și desen. Cei mici se vor putea distra în voie la piscina cu bile și la Aventura Park, cu o tiroliană de 50 de metri, perete de escapadă, 4 tobogane gonflabile și un balon cu aer cald. Echipa Operei Comice îi invită pe copii și pe adulți deopotrivă să viziteze cele două expoziții interactive cu acvarii cu pești exotici și cu fluturi vii, cea din urmă fiind amplasată pe acoperișul clădirii. Odată ajunși aici, vizitatorii vor putea să privească cerul și stelele cu ajutorul telescoapelor profesionale amplasate cu această ocazie pe acoperișul Operei Comice pentru Copii.

În cadrul FOC va fi deschis și un târg educațional, cu peste 50 de expozanți, iar în fiecare zi copiii vor putea asculta povești citite de artiști renumiți, printre care soprana Felicia Filip; campioana olimpică, mondială și europeană la spadă Loredana Dinu; dirijorul Corului Național de Cameră ”Madrigal-Marin Constantin”, Anna Ungureanu, solistele Margareta Pâslaru, Paula Seling, Lucia și Teodora Buciu; jurnalistele Larisa Popa și Cristina Herea; actrițele Marcela Motoc și Camelia Varga și solistul Fang Shuang au acceptat invitația noastră și vor citi poveștile lor preferate copiilor, într-un spațiu prietenos, amenajat în Curtea Medievală!

Opera Comică pentru Copii este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Primăriei Capitalei și a Consiliului General al Municipiului București, condusă din anul 2014 de către soprana Felicia Filip. Unică în lume prin segmentul de public căruia i se adresează, Opera Comică pentru Copii are lunar peste 12.000 de spectatori. Pentru stagiunea 2017-2018 sunt programate peste 600 de reprezentații, dintre care 19 premiere.

Biroul de presă

Opera Comică pentru Copii

Balet, operă și teatru cu elemente de jonglerie în acest weekend la OCC!

Răzvan Mazilu: Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale

Scris de Ioana Marinescu

Îl știam ca dansatorul și mai apoi coregraful-pioner, care rupe tipare, depășește limite, inventează și se reinventează mereu. Un om spectacol, o plăcere să îl privești dansând, pentru că dansul lui exprimă mereu mai mult decât te aștepți. Virajul către regie a venit aproape firesc, iar regia de musical era cumva previzibilă. Un om atât de complex nu putea să aleagă decât o provocare. Să faci musical în România e ca și cum ai încerca să înoți în Sahara. Dar se pare că lui i-a ieșit și asta. Răzvan Mazilu a reușit să sape încă un drum nou în cultura românească actuală.

Datorită copilului meu talentat, în ultimele două luni am avut șansa să îl cunosc și chiar să îl văd la lucru pe Răzvan Mazilu, față în față cu o provocare nouă, binențeles.

Răzvan semnează regia celui mai așteptat spectacol al Operei Comice pentru Copii –  Sunetul muzicii, cel mai iubit și mai longeviv musical din istorie.

Ana a reușit să treacă un casting extrem de dificil, desfășurat în două etape și, alături de alți 14 copii talentați, face parte din distribuția spectacolului.

Răzvan Mazilu, înconjurat de copii și de o parte a distribuției de adulți de la Sunetul Muzicii

Așa l-am întâlnit pe Răzvan Mazilu

Mă așteptam să văd un profesionist desăvârșit, cu standarde înalte, care lucrează minuțios. Odată cu el am descoperit și un OM. Cald, zâmbitor, extrem de atent cu copiii, un amestec de blândețe cu exigență, care impune respect și te face să îl îndrăgești pe loc.

Nu puteam să fiu atât de aproape de Răzvan Mazilu zi de zi și să nu profit. Un om care construiește nișele culturale de care are atâta nevoie România nu e de ratat, ci de luat la întrebări.

Dragă Răzvan, ești o adevărată revelație și uimire pentru mulți. Ai pornit de la dans, ai trecut spre coregrafie și apoi regie și regie de musical. Cum s-au întâmplat toate schimbările astea, le-ai căutat sau au venit ele spre tine?

Răzvan Mazilu: E exact așa cum se întâmplă în viață cu oamenii: pe unii îi cauți, alții vin spre tine, unii rămân, unii dispar, unii contează, alții deloc. Toate aceste schimbări și căutări sunt absolut firești în viața unui artist care se ia în serios, pentru care profesia înseamnă însăși viața lui. Încercăm, riscăm, greșim, ne perfecționăm, visăm. Evoluăm. Încercăm neîncercatul. Nimic nu mi se pare mai firesc pentru mine decât trecerea de la dans la teatru și de la teatru la musical, un gen total, complex, care adună împreună toate artele și le face să strălucească.

Unele provocări ți le acorzi, altele te aleg pe tine, asa cum a fost și propunerea Operei Comice pentru Copii de a monta Sunetul Muzicii, propunere la care am subscris imediat.

Cum poți lăsa să treacă pe lângă tine un astfel titlu, o astfel de provocare?

Ești mai mult decât un artist complet. Dansezi, creezi coregrafii, faci regie, gândești costume. Și îți ies toate foarte bine. Cum faci, care e secretul?

Răzvan Mazilu: Nu știu, nu am rețete, nu știu secrete. Sau poate că unul dintre secrete – pe care îl știe toată lumea – e munca. Acum, uite, e târziu și iți răspund ție, Ioana, la întrebări, mâine dimineață la 9 am proba de costum, apoi repetiții până seara la 21. Când eram mic, la școala de balet, pe unul dintre pereți era scris un citat din George Enescu. Citez aproximativ: “Arta e 10 % talent și 90 % muncă”. Atunci, copil, râdeam de acest citat, acum îl înțeleg.

Îndeplinești atât de multe roluri, dar nu ai renunțat la cel de dansator, deși „regulamentar” ai fi fost îndreptățit să o faci. De ce?

Răzvan Mazilu: Pentru că încă mai vreau să simt mirosul scenei, să simt în stomac emoția specială dinaintea ridicării cortinei, să aud sunetul unic al aplauzelor răsplătindu-mi dăruirea. Longevitatea în dans a fost cucerită demult.

Dacă ai fi întrebat pe cineva dacă în România se poate face musical, probabil ți-ar fi râs în nas. Este un gen puțin mai elitist și noi trăim încă cu senzația că românii nu trec de universul emisiunilor-tabloid. Cu toate astea, tu ai găsit sau ai creat publicul de musical în România. Înseamnă că mai avem speranță?

Răzvan Mazilu: Nu e un gen mai elitist, din contră, e unul cât se poate de popular, care aduce publicul în sala de spectacol. Desigur, dacă e făcut la modul cel mai profesionist. Poate părea, într-adevăr, elitist în România, unde toate și totul sunt în urmă. Eu am montat foarte multe spectacole de musical în provincie, unde am avut sprijinul total al teatrelor producătoare. În viitorul apropiat vom asista, desigur, prevăd, la o inflație de musicaluri, care mai de care în premieră și “pentru prima dată în România”, în fapt, niște reluări ale unor producții de afară, nimic original sau autohton.

Ar fi minunat dacă publicul ar începe să discearnă, să își educe gustul. Dar până acolo e cale lungă.

Cum se asortează “Sunetul muzicii” cu “Zaraza” (cel mai recent musical regizat de Răzvan, inspirat din Bucureștiul de altă dată)? Ai schimbat macazul față de spectacolele cu care ai obișnuit publicul, cum s-a produs schimbarea asta?

Răzvan Mazilu: Nu am nicio problemă să sar de la una la alta, din Bucureștiul interbelic în Austria din pragul celui de-al doilea război mondial, din contră, e provocator. Eu sunt un Geamăn care se plictisește repede, trebuie să îmi acord noi și noi provocări, care mai de care mai radicale.

Este prima oară când lucrezi cu copii în calitate de regizor? Cum este față de lucrul cu adulții? Ai avut parte de “surprize”?

Răzvan Mazilu: Nu e chiar pentru prima dată, am mai lucrat la Cartea Junglei cu trei copii (la Teatrul German din Timișoara, pentru rolurile Mowgli, Fetița indiană si Elefănțelul Junior) și chiar la Zaraza, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, cu un copil în rolul Băiatului cu ziare. Niciodată nu am avut parte de o distribuție de copii atât de numeroasă.

Marea surpriză a fost faptul că sunt mult mai bucuroși când lucrează decât adulții

Știu mult mai bine ce au de făcut și au capacitatea de a absorbi ca un burete tot ce li se oferă. Am avut și am niște revelații extraordinare la repetiții, mă simt un norocos.

La primele repetiții, când echipa se închega

„Sunetul muzicii” este un nume greu, cu sonoritate și care aduce cu el niște așteptări din partea publicului. La ce ar trebui să se aștepte spectatorii? Cât să rețină și cât să “uite” din filmul celebru?

Răzvan Mazilu: Când spectatorul intră în sală, trebuie să uite tot, să dea delete la tot ceea ce știe despre acest important reper artistic, așa cum e Sunetul Muzicii. Fiecare producție aduce ceva nou, fiecare spune aceeași poveste dar într-un limbaj nou, în haine noi, cu performanțe artistice unice, irepetabile.

Te gândești să continui colaborarea ta cu Opera Comică pentru copii și în afara acestui proiect, aum că ai prins “gustul” ?

Răzvan Mazilu: Nu știu încă, nu îmi place să îmi fac niciun plan, important e să finalizam cu bine acest proiect cu miză foarte mare și vom mai vedea ce ne rezervă viitorul.

În România încă primează, din păcate, pregătirea la română și la matematică, pentru că sunt “materii de examen”, iar restul lucrurilor care ar trebui să facă parte din universul unui copil sunt semi-abandonate. Ai vreun sfat pentru părinți, din postura unui om care chiar a reușit să facă o carieră impresionantă în domeniul artistic?

Răzvan Mazilu: Da, un mesaj clar, pe care l-am tot spus în atâtea interviuri, dar nu voi obosi să îl repet:

Dacă un copil are un talent, dacă își dorește să facă ceva în arta, vă rog să îl sprijiniți, să îl ajutați, să îl încurajați, să nu îi tăiați aripile

Poate că acel copil nu va face carieră artistică, poate va alege altceva sau viața îi va rezerva alte surprize, dar faptul că, atunci când a simțit, s-a exprimat artistic, îl va îmbogăți spiritual pentru tot restul vieții.

Dacă ar fi să le dai un sfat copiilor care au un talent în zona artistică sau o pasiune, care ar fi acela?

Răzvan Mazilu: Sfatul pe care îl dă Mariei personajul Maica Stareță din Sunetul Muzicii:

Urcă orice munte, oricât ar fi de greu, urmează-ți calea, urmează-ți visul!

Spectacolul Sunetul muzicii, în regia lui Răzvan Mazilu are premiera la Opera Comică pentru copii în datele de 1, 2 și 3 iunie, de la ora 11.00 și 17.00. Detalii găsiți aici.

 

Credit foto copertă – Dani Ioniță (din arhiva lui Răzvan Mazilu)

Credit foto de grup – Sebastian Stoian

Mă numesc Natalia și împreună cu fratele meu, Ianis am avut ocazia de a fi jurnaliști la Opera Comică pentru Copii pentru o zi.
A fost o experiență unică și ne-am dori să se repete. Dar să vă spun cum ne-am distrat.

Încă de la primii pași în clădire am fost întâmpinați cu legimații, agende și pixuri marca OCC. Apoi am pătruns în foaier, unde decorul de basm ne-a făcut să ne simțim exact ca în poveste. După ce ne-am ocupat locurile am așteptat cuminți începerea piesei. La început o voce minunată, decorul simplu și frumos alături de personajele parcă desprinse din cărțile noastre de basme, ne-au încântat cu baletul lor perfect și ne-au introdus în Albă ca Zăpada. Ușor, ușor ne-am pierdut în acțiune și am urmărit atenți fiecare moment. Cel mai distractiv episod a fost apariția piticilor cu costumele lor viu colorate și mișcările lor haioase care ne-au amuzat.
Cel mai mult ne-a plăcut că am înțeles povestea fiind transpusă pe înțelesul nostru, al copiilor.

La final am aplaudat foarte fericiți.

Imediat după spectacol am făcut turul OCC unde am descoperit lucruri interesante. Pe scenă am fost întâmpinați de pitici. Ei ne-au vorbit despre munca depusă, am facut poze cu ei și am primit aplauze.
Sfârșitul zilei s-a petrecut în sala de conferințe unde am întâlnit regizorul piesei, dar și personajele principale Albă ca Zăpada și Vrăjitoarea. A fost foarte distractiv. Toți micii jurnaliști au pus întrebări, iar discuția a fost liberă și amuzantă. Chiar ne-am simțit jurnaliști cu adevărat.

Dar timpul a zburat și totul s-a terminat…cu o poză de grup.

Mulțumim, OCC pentru o zi atât de minunată!