„Povestea micului Pan“ – premiera din 1984

Articol apărut în 18.10.1984, în România literară, sub semnătura lui Viorel Crețu, la premiera Povestea micului Pan“, regia Alexandru Tocilescu. Același titlu a fost reluat după mai bine de 30 de ani la Opera Comică pentru Copii de Antoaneta Cojocaru și se va juca în acest weekend:

 

”POVESTEA MICULUI PAN, operă comică pentru copii de Laurenţiu Profeta, este titlul celei mai recente premiere a operei bucureştene, cuprinsă în activitatea unui nou înfiinţat Studio de operă pentru copii,iniţiativă durabilă, cu consecinţe ce vor fi proiectate în timp“, după cum scrie Petre Brâncuşi, directorul instituţiei, în programul spectacolului. Libretul, semnat de Eugen Rotaru după Matthew-James Barrie, poate fi rezumat în cîteva cuvinte. Este vorba aici de lumea fermecată a copilăriei, lume lipsită de griji şi necazuri în care guvernante sunt legile (sau capriciile, anomaliile) imaginaţiei nestăvilite, lume populată de personaje de basm desprinse parcă din caiete de benzi desenate (Căpitanul piraţilor, Crocodilul) sau în care apar personaje ale cotidianului descrise în ceea ce au acestea amuzant şi fermecător (Căţeluşa Nana, adevărat stăpîn din umbră al familiei, sau un Tată cu veşnice probleme în legatul nodului de cravată). Celor trei copii, Wendy, John şi Michael, apariţia Micului Pan — Peter Pan, cum este el cunoscut în ţările anglo-saxone — le aduce revelaţia copilăriei veşnice, protejîndu-şi singularitatea prin plonjarea în lumea fanteziei populare de personaje sau situaţii-convenţii cu regim de valabilitate pentru orice copil de pe orice meridian. în definitiv, fiorosul Căpitan sau Crocodilul ahtiat după gustul cărnii de pirat după ce se delectase cu o bucată din braţul Căpitanului, permanent trădat însă de ticăitul ceasului înghiţit
în acelaşi timp, sînt personaje desprinse din acea vastă lume a întîmplărilor din copilărie, căreia îi aparţin, deopotrivă, Făt-Frumos şi Ileana Cosînzeana. Aceleiaşi lumi îi sunt caracteristice şi situaţiile conflictuale unde, la început, răul pare triumfe pentru ca finalul aparţină, totdeauna şi fermecător-moralizator, binelui. După ce se înfruntă „pe viaţă şi pe moarte“ cu o întreagă armată de piraţi îndrumaţi conform legilor savante ale tacticii de încercuire de temutul lor Căpitan şi de locotenenţii Scăfîrlie, Găluşcă şi Pîrjol, Wendy, John şi Michael, împreună cu ceata lor (din care se desprind episodic Piuilă, Rofiţăilă, Şugubeaţă şi Cîrlionţ) reuşesc iasă învingători cu concursul flautului fermecat al lui Pan. Căpitanul estedat „pe mîna“ Crocodilului, iar piraţii din ceata lui se dovedesc a fi pînă la urmă copii ca toţi copiii, capturaţi şi aduşi sub comanda severă a Căpitanului (care le aplică, atunci cînd sînt laşi în luptă, pedepse privative de dulceaţă sau ciocolată). într-un cuvînt, lumea adusă în scenă de autori este o lume a inocenţei bucuroase şi a fanteziei de o luminoasă tonalitate.
Datele admirabile ale textului sunt perfect însoţite de concepţia regizorală a omului de teatru Alexandru Tocilescu (regizor secund Gelu Colceag). Dominantele regiei sunt feericul (apariţia Micului Pan — feericul misterios , plecarea, „zborul“ Copiilor spre lumea de basm şi peripeţiile în ţara piraţilor — feericul spectaculos) şi comicul cuprins în replici, în personaje (locotenenţii
Căpitanului se comportă în luptă de parcă ar fi consumat înainte prea mult rachiu , Tatăl nereuşind să-şi convingă copiii ia doctorie decît prin forţa exemplului personal şi a cărui supresatisfacţie pare a fi reuşită în confruntarea cu nodul de la cravată) şi de situaţie (Crocodilul făcut inofensiv de ticăitul ceasului din burtă, nemaivorbind de excelenta idee de a realiza un personaj crocodil cu voce de tenor şi mers de răţuşcă, trezind spaimă cît un căţeluş). Multe sînt momentele de interes ale montării , scenele plecării la culcare a copiilor, a zborului spre Ţara de Nicăieri , sau a luptelor cu piraţii, prin poezia atmosferei sau prin complexitatea inteligentă a mişcării scenice semnate de Roxana Bodnarciuc, sunt de-a dreptul admirabile. La aceasta contribuie major decorurile şi costumele ; nu înţeleg de ce nu figurează numele semnatarului în program. Omisiunea nu se justifică chiar dacă e vorba, în mare parte, de decoruri împrumutate din spectacolele curente ale operei (amintim însă aici, cu titlu de merit, pe maestrul de lumini Ion Cotîrlă).
MUZICA lui Laurenţiu Profeta asculde regulile muzicalului , scurte momente muzicale melodioase, larg accesibile, întrerupte pentru derularea acţiunii de largi secvenţe dialogate. Personajele principale sau caracteristice au de obicei teme proprii însoţindu-i pe tot parcursul acţiunii, centrată în jurul unor momente principale cărora le corespund melodiile cele mai ample, mai generoase şi inspirate. Despre succesul muzicii ne putem face o idee dacă amintim că, în rînduri repetate, publicul a însoţit cadenţa refrenelor cu bătăi din palme. In afara momentelor muzicale de sine stătătoare, Laurenţiu Profeta a scris şi „pagini de atmosferă“ (apariţia misterioasă a Micului Pan, momentele tensionate precedînd lupta între copii şi piraţi etc.) realizate cu perfectă măiestrie componistică pentru o formaţie instrumentală restrînsă, alcătuită din Ion Georgescu, Mihaela Marinescu, Alecu Lesneanu, Mircea Ţicu, Maria Simion, Adina Adomnicăi, Mihăiţa Dragoş, Gabriel Dumitrescu, Ion Oprea, Matei Alexandru, Rodica Băluţă şi Andrei Tănăsescu.
Meritul principal al capitolului interpretare revine Corului de copiiVoces primavera“, dirijat de acest devotat, muzician-profesor care este Claudiu Negulescu, artist de distinctă prezenţă pe un teren deosebit de dificil: educaţia muzicală şi performanţa interpretativă de concert a ansamblului de copii. Claudiu Negulescu semnează conducerea muzicală a spectacolului, însoţind frumoasa muzică a lui Laurenţiu Profeta cu o interpretare pe măsură. Deşi personajul principal îl alcătuieşte corul, putem distinge însă cîteva prezenţe actoriceşti: Anca Udroiu, Emilia Goci, Irina Puran, Minola Topa, Gabriela Ivănuş, Oana Rădulescu şi Delia Năstase în roluri de copii din ceata lui Pan şi de piraţi. Anca Sigărtău, Gabriela Amuzescu şi Andreea Bătucă realizează, cu fermecătoare verosimilitate, trei roluri complexe, dificile (Wendy, John, Michael), cărora li se adaugă, în aceleaşi date, Adriana Băilescu (Micul Pan personaj creat cu siguranţă şi claritate !), Pompei Hărăşteanu şi Marcel Roşea (Povestitorul), Nicolae Constantinescu (Tatăl), Elvira Cîrje (Mama) — jucînd cu distincţie şi naturaleţe, Lucia Cicoară-Drăgan (Căţeluşa Nana — foarte nostimă), Adrian Ştefănescu (Căpitanul piraţilor, rol realizat excelent în dificila postură de căpcăun de care nu-i e nimănui teamă) şi Cristian Mihăilescu (Crocodilul, rol comic restrîns, însă de pregnantă culoare) reprezintă interpreţii unei lumi a adulţilor cărora” li s-a atribuit dificila sarcină de a evolua pe scenă alături de copii, pe gustul copiilor, însă în direcţia educării unui necesar bun gust.
Categoric, Studioul de operă pentru copii debutează cu o reuşită certă, care va aduce mulţime de public la matinele instituţiei.”