O zi care nu anunța decât caniculă, între două mini-vacanțe, cea de Rusalii și cea de 1 Iunie. Un zbor prin traficul bucureștean și o escală la OCC.

Înăuntru – fierbinte! În Sala Undergrant, o atmosferă încinsă de cheful de joacă al actorilor păpușari.

Să ne-nțelegem! Știam la ce vin! O coproducție multinațională, cu actori de la noi și din Cehia, Belgia și Franța, spectacolul „O mie și una de frontiere ( Povestea lui Aladin)” de Radu Dinulescu, a Teatrului „Regina Maria” din Oradea.

O mare de ochelari, pe nasuri cârne și zâmbete largi cu emoții abia mijite în colțul gurii…așa arăta sala în care am intrat. Un ecran uriaș, de cinema, care trezește nedumerire asupra locului: suntem la film sau la teatru?

Apariția Lămuritorului liniștește audiența. Un domn invidiat că deține secretul a tot ceea ce va urma, dă câteva detalii tehnice de vizionare și un sfat pentru copii, împrietenind și mai mult atmosfera: „Dragilor, dacă pe parcursul spectacolului, simțiți că sunteți mai curajoși decât doamnele educatoare, iată un leac de frică pe care vreau să-l aplicați lor… ridicați palmele, apropiați-le și depărtați-le, așa, bravo, mai tare… și mai tare…” Mmmm, iată cum se nasc aplauzele, constat amuzată și apăs butonul ochelarilor 3D, ca să activez povestea.

Și… de aici începe o oră cu sufletul la gură! O oră în care am coborât în grotă cu Aladin, am vrut să ating lampa fermecată, să învârt inelul magic iar duhurile să-mi îndeplinească orice dorință îmi trece prin cap. O oră cât o viață frumoasă și fără griji, cu emoții, implicare cât cuprinde și bucuria călătoriei în spații exotice, cu locuri pe care le puteai atinge cu mâna, într-o beție virtuală a simțurilor….

Nu vreau să vă iau plăcerea de a reciti Povestea lui Aladin, una dintre istorisirile Seherezadei, ci mi-ar plăcea să pot să vă duc cu mine în ora aceea în care n-am mai fost eu, ci ei. Eram una dintre actorii ambulanți care au improvizat un spectacol de păpuși, ca să poată trece de vigilența polițistului de frontieră. Un pretext care a declanșat, de fapt, povestea.

Am văzut o poveste orientală cu arhetipuri de Commedia dell Arte, cu marionete clasice și păpuși bunaku, jucându-se tridimensional cu mintea și ochii noștri, într-o combinație spectaculoasă de efecte 3D.

Am plâns când sultanul i-a vrut capul lui Aladin, am strigat apoi disperată să fugă din calea Magicianului, iar, în final, mi-am dorit la nebunie să fur lampa cu Duh cu tot, ca să pot face minuni. Doar că, am realizat că Opera Comică făcuse asta, înaintea mea, cu noi toți. M-am uitat în jur și fețele copiilor au ținut loc de orice magie.

PS:

Regia artistică: Luis Montoto
Scenografia: Oana Cernea
Asistent scenografie: Răzvan Chendrean
Imagine 3D: Armand Richelet Kleinberg
Muzica: Marko Ivanovic

Durata spectacolului: 55 minute

Vârsta publicului vizat: peste 5 ani

Data premierei: 12 octombrie 2014