Cantata Cafelei
Gen: Opera / Vârsta recomandată: +3 ani / Sala Mozart

Deși este clasificată ca o cantată, în esență este o operă comică în miniatură scrisă de J. S. Bach.

Printre numeroasele cantate scrise de Johann Sebastian Bach, pe lângă cele religioase, întâlnim şi o cantată laică cunoscută publicului şi sub denumirea de Cantata Cafelei. A fost scrisă în jurul anului 1732 şi foarte uşor poate fi încadrată în genului operei comice. Cu mult umor şi patos, această lucrare ce are la bază un libret de Picander (Christian Friedrich Henrici), abordează dependenţa de cafea, care în secolul al XVIIIlea era văzută ca un nărav.

Povestea se concentrează în jurul personajului Schlendrian, tatăl lui Lieschen, care încearcă să o determine pe fiica sa să renunţe la a mai consuma cafea. În primă fază o ameninţă cu dezmoştenirea, la care aceasta, ca reacţie, spune că renunţă de bună voie, la ce i s-ar fi cuvenit, în favoarea cafelei. Mai apoi o ameninţă spunându-i ca nu va întâlni niciodată un bărbat care să-i fie soţ în cazul în care nu renunţă la cafea. La auzul acestor vorbe fata pare că cedează. Intervine povestitorul care ne spune că Lieschen e de acord să se căsătorească doar dacă bărbatul care-i va fi soţ o va acceptă împreună cu viciul ei. Trioul final, care vrea să simuleze un cor final dintr-o operă, ne prezintă morala, ce atestă că puterea exemplului negativ poate avea efecte nedorite în viaţa de adolescent/adult a unei persoane.

Cantata cafelei ne propune o muzică dinamică şi plină de efervescenţă, alternând cu momente sensibile, pline de cantabilitate. Bach reuşeşte şi de această dată să creeze echilibrul perfect dintre energie şi expresivitate.

 

Cezar Verlan, dirijor & Irina Furdui, regizor

 

 

ENG: The Anthem of Coffee

 

Classified as an anthem, it is essentially a miniature musical comedy, written by J. S. Bach.
Among the many anthems written by Johann Sebastian Bach, the religious ones, we also meet a lay opera, known to the public and called The Anthem of Coffee. It was written around 1732 and very easily can be framed in the genre of musical comedy. With much humor and passion, this opera based on a libretto by Picander (Christian Friedrich Henrici) addresses the addiction to the coffee, considered in the 18th century, as a vice.

The story centers around the character of Schlendrian, Lieschen’s father, who tries to make his daughter to quit coffee. In the first phase, he threatens her with disinheritance, but she says that she voluntarily renounces. Then, the father threatens her that she will never meet a husband, if she doesn’t give up coffee. The girl seems to succumb. The storyteller tells us that Lieschen agrees marriage, if the husband accept her with the vice. The final trio, who wants to simulate a chorus, presents us the morality that says the power of the negative example can have unwanted effects in the life of teenager / adult.

The Anthem of Coffee offers a dynamic and effervescent music, alternating with sensational moments, full of cantability. Bach also manages to create the perfect balance between energy and expressiveness.

 

FR: La chanson du café

Ce chant est, en fait, une oeuvre comique en miniature, écrite par J. S. Bach. Parmi les nombreuses chansons écrites par Johann Sebastian Bach, outre les religieuses, nous rencontrons également une chanson laïque, connue du public et appelée La Chanson du Café. Il a été écrit vers 1732 et peut très facilement s’inscrire dans le genre de la bande dessinée. Avec beaucoup d’humour et de passion, cette oeuvre basée sur un livret de Picander (Christian Friedrich Henrici) aborde la dépendance de café qui, au 18ème siècle, était considérée comme un vice.

L’histoire est centrée sur le personnage de Schlendrian, le père de Lieschen, qui tente de faire arrêter le vice du café à sa fille. Au cours de la première phase, il la menace de déshéritation, mais elle dit qu’on renonce volontairement pour le café. Le père la menace ensuite qu’elle ne rencontrera jamais un mari si elle n’abandonne pas le café. La jeune fille semble succomber. Le conteur nous dit que Lieschen acceptera le mariage de sa fille, uniquement si le mari l’acceptera avec son vice. Le trio final, qui veut simuler un choeur dans une œuvre, nous présente la moralité selon laquelle, le pouvoir de l’exemple négatif peut avoir des effets indésirables sur la vie d’un adolescent / adulte.

La Chanson du Café offre une musique dynamique et effervescente, alternant avec des moments sensationnels, pleine de cantabilité. Bach parvient également à créer un équilibre parfait entre l’énergie et l’expressivité.

 

 

”Cantata Cafelei” – operă comică în miniatură scrisă de J. S. Bach + invitație la spectacol

Dacă în timpul săptămânii vă curge cafeaua prin vene (știu cum e), ce-ați zice să faceți un soi de detox cu muzică de Bach? În Sala Mozart. La Opera Comică Pentru Copii.

Stați liniștiți, o să vă treziți de la muzica dinamică și scenele pline de umor. Iar notele cântate dumnezeiește o să vă facă pielea de găină, garantat! Și-n plus, n-ați vrea să mirosiți a cafea când, pe scenă, un tată disperat încearcă să o determine pe fiica sa să renunţe la viciul de a consuma licoarea neagră. Păi, ce fel de exemplu ați fi? Negativ, confirmă și regizorul! 😃

Hai, că am început să mă dau în spectacol când, de fapt, vroiam doar să vă anunț că pe se joacă ”Cantata Cafelei” de J. S. Bach la Opera Comică Pentru Copiii. Da, e o cantată pentru copii (+3 ani), dar o să vă placă și vouă, stați fără grijă!

Povestea ”Cantata Cafelei” de Bach

Printre numeroasele cantate religioase scrise de Johann Sebastian Bach, întâlnim şi o cantată laică cunoscută publicului şi sub denumirea de ”Cantata Cafelei”. A fost scrisă în jurul anului 1732 şi foarte uşor poate fi încadrată în genul operei comice. Cu mult umor şi patos, această lucrare abordează dependenţa de cafea, care în secolul al XVIII-lea era văzută ca un nărav.

Povestea se concentrează în jurul personajului Schlendrian, tatăl lui Lieschen, care încearcă să o determine pe fiica sa să renunţe la a mai consuma cafea. În primă fază o ameninţă cu dezmoştenirea, la care aceasta, ca reacţie, spune că renunţă de bună voie, la ce i s-ar fi cuvenit, în favoarea cafelei. Mai apoi o ameninţă spunându-i că nu va întâlni niciodată un bărbat care să-i fie soţ în cazul în care nu renunţă la cafea. La auzul acestor vorbe fata pare că cedează. Intervine povestitorul care ne spune că Lieschen e de acord să se căsătorească doar dacă bărbatul care-i va fi soţ o va accepta împreună cu viciul ei. Trioul final, care vrea să simuleze un cor final dintr-o operă, ne prezintă morala, ce atestă că puterea exemplului negativ poate avea efecte nedorite în viaţa de adolescent/adult a unei persoane.

Tina Solonaru