Joc și Rock, adaptare după ”Crai nou”
Gen: Opereta / Vârsta recomandată: +7 ani / Alta Sala

 

”Joc și Rock”, adaptare după „Crai Nou”, în februarie la Opera Comică pentru Copii

Prima premieră a anului 2018 la Opera Comică pentru Copii va fi  ”Joc și Rock”, după opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, în regia lui Cristian Mihăilescu, creatorul a numeroase producții de succes pe scena acestui teatru. Una dintre primele operete românești, „Crai Nou” se bazează pe o poezie a lui Vasile Alecsandri care vorbește despre un mit: în nopțile cu lună nouă se împlinesc dorințele îndrăgostiților. Opereta este de fapt o farsă, în care un ispravnic este păcălit de doi tineri, ajutați de țăranii de la munte. Anica și Leonaș fug de acasă pentru a se căsători, dar sunt urmăriți de către ispravnic și jandarmi. Apărați de Doichița și de Moș Corbu, ei reușesc să scape de urmăritori, dar să-i și păcălească, în așa fel încât Ispravnicul îi va logodi. Opereta folosește numeroase influențe folclorice românești, dar și genuri muzicale precum romanța, marșul și valsul. Din această combinație rezultă o compoziție veselă, senină, visătoare, caracteristici romantice potrivite cu peisajul din Bucovina în care se petrece acțiunea.

Premiera mondială a operetei „Crai Nou” a avut loc în luna februarie a anului 1882, la Brașov, și reprezintă una dintre lucrările cele mai importante ale compozitorului Ciprian Porumbescu, reprezentant al școlii muzicale românești.

 

CRONICĂ DE SPECTACOL

Cum să faci o sală plină de copii, în 2018, să vibreze la punerea în scenă a primei operete românești, compusă în 1882? Simplu, îl chemi pe maestrul Cristian Mihăilescu!

Opera Comică pentru Copii și-a îmbogățit repertoriul cu un nou spectacol de zile mari –”Joc și Rock” – o transpunere modernă și plină de vitalitate a operetei ”Crai Nou” compusă de Ciprian Porumbescu. Spectacolul a avut premiera în acest weekend, regizorul Cristian Mihăilescu reușind să provoace (pentru a câta oară!) o mare și plăcută surpriză. Pentru a o face accesibilă publicului tânăr de astăzi, maestrul apelează la un scenariu original, care face legătura între prezent și trecut într-un mod ingenios. Povestea de iubire dintre Leonaș și Anica imaginată de Ciprian Porumbescu devine un proiect al studenților de la Conservator, în care aceștia se implică plini de entuziasm.

Spre marea noastră surpriză, spectacolul se deschide cu o scenă de dans din zilele noastre, în care tinerii se distrează pe cinste pe acordurile unor piese pop și rock în vogă. Ideea năstrușnică de a pune în scenă ”Crai Nou” e îmbrățișată de toată lumea, inclusiv de profesorii cu vederi foarte deschise, care acceptă să devină personaje. Astfel, studenții Leo și Anca devin Leonaș și Anica, Doinița și Bujorel ajung Dochița și Bujor, în vreme ce profesorii Corbu și Ispravnicu vor deveni personajele Moș Corbu și Ispravnicul din poveste. Restul studenților primesc roluri de coriști și balerini, iar transformarea are loc pe scenă direct, sub ochii publicului. Regizorul renunță total la schimbări de decoruri și intervenția cortinei, astfel că, sub lumina reflectoarelor, tricourile și top-urile moderne dispar sub iile și pieptarele frumos cusute. Vegheați de Craiul nou – luna plină care protejează dorințele îndrăgostiților – studenții intră în pielea personajelor și, timp de o oră și jumătate, ne spun o poveste plină de întâmplări dramatice, răsturnări de situație, replici haioase și momente lirice.

Toate-s vechi și nouă-s toate

Muzica păstrează pe tot parcursul spectacolului amestecul de acorduri noi și vechi, care se îmbină într-o armonie perfectă. Orchestra condusă de maestrul Alexandru Ilie știe să dialogheze pe aceeași limbă cu instrumentele moderne care-și fac apariția pe scenă: saxofonul, bateria, chitara bas și chitara electrică. Coregrafia se adaptează magistral acestei nebunii frumoase, amestecând la rându-i mișcări de dans tradițional românesc cu figuri spectaculoase de street dance, gustate din plin de puștimea din sală.

La avanpremiera de vineri, m-am lăsat încântată de minunatele voci ale baritonilor Vicențiu Țăranu (Moș Corbu) și Radu Ion (Ispravnicul), tenorilor Bogdan Podlovski (Bujor) și Bogdan Lupea (Leonaș) și sopranelor Oana Șerban (Dochița) și Lorena Sanda (Anica). Le-am simțit bucuria de a intra în jocul  și rock-ul din inima maestrului Mihălescu, pentru care, când vine vorba de inovație, doar cerul este limita. N-a dat greș nici de această dată, dovadă fiind ovațiile și  aplauzele îndelungi de la finalul spăectacolului.

Nu-mi pot înfrâna gândul că un geniu muzical ca Ciprian Porumbescu ar fi gustat din plin o asemenea viziune originală, care-l propulsează din trecut într-un prezent artistic plin de viață. La o distanță de aproape un secol și jumătate, tânăra generație (și nu numai) află cine a fost Ciprian Porumbescu și îi place.

Livia Cimpoeru