Harap Alb
Gen: Teatru / Vârsta recomandată: +3 ani / Sala UnderGrant

 

Povestea care încheie “Trilogia Creangă 180” este o pildă amplă despre drumul inițiatic pe care fiecare dintre noi ajungem să-l parcurgem la un moment dat în viață. Nelipsit de umor, “Harap Alb” rescrie semnificația sintagmei “până la adânci bătrâneți”.

ENG: The story ending the “Creangă 180 Trilogy” is a broad paradigm of the initiatic journey that each of us is going to go through at some point in our lives. Unmistakably funny, “Harap Alb” rewrites the meaning of the phrase “forever after”

FR: Le récit qui ferme „La Trilogie Creanga 180” est une ample parabole d’un parcours initiatique que chacun de nous doit parcourir à un moment de sa vie. Plein d’humour, „Harap-Blanc” réécrit le sens de la phrase „jusqu’à la vieillesse profonde”.

 

 

CRONICĂ DE SPECTACOL

Harap Alb, a treia piesă din trilogia „Creangă 180” pusă în scenă la Opera Comică pentru Copii, păstrează aceleași atribute oferite și primelor două spectacole din serie: efervescență, dinamism, creativitate cât cuprinde și mult umor care ține sala conectată până la final.

Harap Alb e un basm, dar nu chiar o simplă poveste. Pentru o narațiune cu atâtea semnificații și populat de atâtea personaje ca Harap Alb, o punere în scenă pentru copii trebuie să fi fost o reală provocare. Una pe care regizoarea Gabriela Dumitru a acceptat-o și onorat-o cu succes, cu-atât mai mult cu cât nu se îndură să lase pe dinafară nici unul dintre personajele sau momentele cheie ale poveștii.

Ni se perindă prin fața ochilor împărați de toate felurile și culorile: Craiul, Împăratul Verde și Împăratul Roș. Ultimii doi sunt interpretați magistral de actorul Cosmin Teodor Pană printr-o trecere rapidă de la un personaj la altul. Dacă primul Crai, alias Alexandru Zob, e grav și serios, al doilea e ușor nătâng și evident naiv, în vreme ce Împăratul Roș ne agasează cu aroganța, pretențiile-i absurde și vocea-i cavernoasă.

Cele trei fiice ale Împăratului Verde se însumează într-un soi de personaj hilar pe trei voci, care se exprimă în ecou și se deplasează în bloc pe scenă, protestând și oftând din rărunchi de fiecare dată când Spânul mai inventează o misiune imposibilă pentru Harap Alb. Tovarășii de nădejde ai eroului nostru – celebrii Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Gerilă, Păsări-Lăț-Lungilă – sunt menținuți în aceeași notă comică, fără ca ajutorul lor neprețuit să scadă în importanță. Harap Alb, alias Amir Qashou, își menține pe tot parcursul spectacolului acea doză de naivitate și prospețime a unui tânăr pe drumul inițierii. Singurul personaj grav și complet nesuferit este, desigur, Spânul, căruia actorul Mihai Cuciumeanu reușește să imprime aproape prea convingător acea infinită de viclenie și răutate asupra personajului malefic din povestea lui Ion Creangă.

Harap Alb este prin excelență un basm al călătoriei inițiatice, în care eroul trece prin multe încercări, cunoaște multe alte personaje și schimbă foarte des peisajul. O asemenea succesiune de cadre ar pune la încercare și un regizor de film, darămite de teatru. Însă regizoarea a găsit o metodă eficientă de a extinde spațiul scenei, creând cu ajutorul scenografei Ioana Colceag o podea tridimensională care permite utilizarea ei creativă în situații variate. La aceasta se adaugă folosirea inteligentă a proiecțiilor de lumină, pentru a scoate în evidență anumite personaje sau întâmplări, și cea a ecranului led, care suplinește cu brio limitările scenei.

Harap Alb e un spectacol reușit din foarte multe puncte de vedere și încheie frumos trilogia „Creangă 180” de la Opera Comică pentru Copii. Care e secretul lui Harap Alb? Că e viteaz, cinstit și bun la suflet sau că știe cu cine să se însoțească? Se pare că toate aceste calități sunt scoase în evidență în mod echilibrat în spectacolul de la OCC, iar copiii au foarte multe lucruri de învățat într-o singură oră de reprezentație.

Livia Cimpoeru