Ai aplicația OCC pe telefon și vrei să primești automat o invitație cu 2 locuri la spectacolul ”Bastien și Bastienne”, de W.A. Mozart, programat la Sala UnderGrant doar în acest sfârșit de săptămână, sâmbătă sau duminică de la 10? Dacă DA, trimite până în 11 octombrie, ora 19, un sms la nr. 0753.431.421, cu mesajul VREAU LA OCC și alegeți-vă ZIUA și ORA pentru care doriți să primiți invitația! Ne (re)vedem, da? 🙂

La o lună de la deschiderea noii stagiuni, Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii (OCC) readuce în atenția publicului bucureștean spectacolul de balet ,,Prințesa florilor”, realizat de Jaqueline Bratu, după celebra poveste ,,Degețica” a lui Hans Christian Andersen. Copiii, însoțiți de familiile lor, sunt așteptați la sediul OCC din Calea Giulești nr. 16, unde vor avea ocazia să revadă, pe scena Sălii Mari, ultima premieră a stagiunii trecute.

Sâmbătă, 13 octombrie, de la ora 17.00 și duminică, 14 octombrie, începând cu ora 11.00, cei mici sunt așteptați să descopere regatul magic în care locuiau o mulțime de flori și o prințesă nespus de frumoasă. Povestea fetei care își dorea să vadă și lumea din afara ținutului ei va fi prezentată spectatorilor într-un mod inedit, prin intermediul dansului și baletului.

Basmul simfonic ,,Petrică și Lupul”, minunata poveste imaginată de compozitorul rus Serghei Prokofiev, plină de umor și suspans, cu personaje pitorești interpretate de instrumente muzicale, va avea 8 reprezentații în luna octombrie. Acestea se adaugă la cele aproape 100 de reprezentații deja puse în scenă de Opera Comică pentru Copii încă de la premiera spectacolului, în 2016. În 13, 14, 20 și 21 octombrie, copiii și părinții sunt așteptați în Salonul Mozart, de la orele 10:00 și 11:30, să descopere coloritul sonor al fiecărui instrument muzical și să urmărească dialogul dintre muzică și textul povestitorului.

Două noi premiere la OCC: ,,Motanul încălțat“ și ,,Prinț și cerșetor”

Luna octombrie aduce pe scena Operei Comice pentru Copii un personaj foarte îndrăgit – ,,Motanul încălțat“, în spectacolul de operă în regia maestrului Cristian Mihăilescu, pe muzica lui Cornel Trăilescu și libretul lui Tudor Mușatescu și al Ninei Stoiceva. Avanpremiera va avea loc pe 19 octombrie, în Sala Mare, de la ora 18:30, iar premiera în 20 și 21 octombrie, orele 17:00, respectiv 11:00. Opera ni-l prezintă pe Cotoșman, care are cizme noi și puteri magice: simțul dreptății, iubirea față de stăpânul său și dorința de a-i pedepsi pe cei răi. Prin mai multe șiretlicuri, el îl ajută pe Ionică să câștige mâna Domniței. În rolurile principale, în diferitele distribuții ale spectacolului, îi regăsim pe soliștii consacrați ai Operei Comice pentru Copii, care vor performa alături de două ansambluri corale. 

Din 27 octombrie, în Sala Mare, copiii cu vârsta de peste 3 ani vor putea porni în aventuri alături de eroul lui Alec Blenche, în spectacolul de teatru ,,Erus și Valea Răbdării” regizat de Irina Slate. Povestea, spusă în premieră la OCC, îl prezintă pe voinicul Erus care pornește într-o călătorie în Valea Răbdării, unde are de înfruntat mai multe peripeții.

În luna noiembrie, mult așteptatul spectacol de balet ,,Prinț și cerșetor“, pe muzica lui Laurențiu Profeta, în regia și coregrafia lui Cătălin Caracaș, va putea fi urmărit, în premieră, începând cu data de 9 noiembrie, la Sala Mare. Pentru ultima lună de toamnă sunt programate 11 reprezentații ale acestei nemuritoare povești a lui Mark Twain, spusă în pași de dans.

Ultimele zile de ofertă pentru abonamentele Premiere OCC și Avanpremiere OCC

Spectatorii mai pot achiziționa abonamente din categoria Premiere OCC și Avanpremiere OCC doar până pe 15 octombrie. La fiecare abonament comandat, pe lângă avantajele incluse (locuri asigurate la 5 spectacole în Sala Mare și seturi cadou cu produse promoționale), cumpărătorii vor primi și un bilet VIP la ,,Poveste de Crăciun 2018“, marele spectacol al Operei Comice pentru Copii din 4 decembrie, de la Sala Polivalentă din Capitală. Comenzile pot fi făcute aici: https://www.bilete.ro/abonamente-opera-comica/.

Începând din această săptămână, OCC dă startul unei noi ediții a campaniei J.O.C. (Jucăriile Operei Comice). Echipa OCC îi invită pe bucureșteni să aducă jucării în stare bună la urna din fața sediului instituției din Calea Giulești nr. 16, până în luna decembrie. Acestea vor fi donate unor asociații și fundații care se ocupă de copiii din medii defavorizate.

Opera Comică pentru Copii este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Primăriei Capitalei și a Consiliului General al Municipiului București, condusă din anul 2014 de către soprana Felicia Filip. Unică în lume prin segmentul de public căruia i se adresează, Opera Comică pentru Copii are lunar aproape 15.000 de spectatori, iar în stagiunea 2018-2019 are programate peste 600 de reprezentații, dintre care 11 premiere.

Biroul de presă

Opera Comică pentru Copii

8 octombrie 2018

Ai aplicația OCC pe telefon și vrei să primești automat o invitație cu 2 locuri la spectacolul Viața lui Mozart, programat la Salonul Mozart în acest sfârșit de săptămână, sâmbătă sau duminică de la 10 sau de la 11.30? Dacă DA, trimite până în 28 septembrie, ora 20, un sms la nr. 0753.431.421, cu mesajul VREAU LA OCC și alegeți-vă ZIUA și ORA pentru care doriți să primiți invitația! Surprizele se țin lanț la OCC! 😉

Plecare – Sala Undergrant, OCC

Destinație – Grădină vals, Viena

Închizi ochii, te așezi comod în fotoliu și … începe zborul. Din penumbra unor acorduri, simți parfumul unei epoci aristocrate care te învăluie și te provoacă la călătorie. Una pe care n-ai mai făcut-o niciodată, dar o știi din filme și cărți. Ți-ai fi dorit să respiri acel aer elegant, rafinat și de bun gust care te obligă la Etichetă.

Culmea, nu mi se pare nimic anacronic să îmi doresc să fiu acolo, printre ei, cei 10, 11 actori/ balerini care îți promit o oră de evadare din prezent.

Printre arbuștii unei grădini traforate, vin poveștile șăgalnice de dragoste sau jocul de-a iubirea. E loc de promenadă pentru scene de gelozie, consumată rapid, pentru reînnoiri de jurăminte, escapade decent înfiripate cu tineri ofițeri veniți în permisie… Scene valsate, cu figuri clasice care țes seducții nevinovate, într-un spectacol care cheamă copii începând cu vârsta de 3 ani. E un complot rebel, dar consistent, între fluidul unor pași de dans, energia din public a copiilor fascinați de culori, mișcare și sunete și sufletul matur al părinților care și-au luat un răgaz de visat frumos, cu pruncii în brațe sau cocoțați arogant pe pernele așezate pe fotolii, ca să-i înalțe și să vadă mai bine spectacolul.   

Pentru că aici, la OCC, indiferent de sala pe care o alegi, primești un colț de lume și de poveste, pe care o trăiești împreună cu puștiul tău, la intensitate maximă.

Savurez dintr-o gradenă, o panoramă decupată dintr-un salon de bal și mă felicit pentru bucuria pe care i-am făcut-o sufletului. Ritualul valsului a trecut demult testul timpului și fascinează din momentul în care ești invitată la dans, cu reverența și sărutul mâinii, până la sfârșitul dansului, încheiat cu mulțumiri și o altă reverență. E o onoare să acorzi un dans! Prin el, accepți o poveste romantică, scrisă prin mișcări amestecate cu gesturi și ritm. Coregraful Cătălin Caracaș a reușit, ca de fiecare dată, să brodeze și o intrigă zglobie, printre note de Strauss, inserând un moment de acrobație și prestidigitație. Pentru că Circul, nu-i așa, are magia lui, împănată cu atracții fără egal. Un moment de respiro între atâtea piruete valsate, care desenează fermecător povești de iubire…

Un balerin/ actor/ saltimbanc plimbă aproape de spectatori lumini pe care le înghite și le face să reapară brusc. Clovni colorați sunt responsabili cu hazul, iar alte perechi de balerini asigură armonia decorului.

Sunt povești în povești care se frâng și se recompun în grădina vieneză, acolo unde valsul e rege și dă tonul stărilor. Fără stridențe sau momente forțate, fără personaje-cheie, fără tehnică elaborată, dar cu fluturi vii, înaripați de iubire, într-o dimineață ruginie de duminică, rotindu-și grațios plutirea printre noi, cei mult prea obosiți de zbaterea zilnică.

Te rupi cu greu din acest tablou proaspăt, de pe care pictura încă nu s-a uscat și ieși în miezul duminicii de toamnă, călcând apăsat cu pantofii tăi care nu mai seamănă a pantofi de bal, prin praful de pe Calea Giulești. Te minți frumos că e colbul stârnit de trăsurile de secol XIX și în mintea ta, încă e cald și bine…

Afară, doar Strauss te mai însoțește discret, apoi se pierde în zgomot de tramvaie…

Dana Macsim

Nu mă mai miră nimic, demult, la OCC, deși rămân într-un extaz permanent!

Vreau să intru în sală, la un spectacol și mă blochez în decorul răsărit ad hoc în curte.

Nu mai știi prin ce frunze să-ți alergi copilul și ți le aduce OCC sub tălpi.

Vrei să-ți provoci prichindelul la o aventură? Tot OCC ți-o ia înainte și inventează Aventura Park, cu tiroliene, escalade, poduri suspendate și alte nebunii, de unde piticul tău curajos își ia porția de adrenalină.

Cauți prin anotimpul colorat, un loc de răgaz, de descoperit și dezvoltat talentul celui mic? Ei bine, s-a gândit OCC și la treaba asta!

Iată cum a răzbit prin gândurile noastre și ce a adus în toamna din București,  acest unicat garantat OCC:

Mai întâi, a construit o căsuță în copac, oază de ciripit în engleză, de învățat să creezi benzi desenate, să pictezi figurine din ipsos ori ceramică și să le transformi în jucării. Apoi, a semănat locuri numai bune de născut amintiri, decorate cu dovleci, arcade de frunze, fructe și legume de toamnă, unde am văzut zeci de copii și părinți făcând fotografii.

Pentru tinerii artiști, a ridicat o scenă, unde pot exersa pași de dans, alături de un profesionist.

Un cort imens adăpostește jocuri de toate felurile, puzzle-uri, expoziții de păpuși din porțelan, zâmbete pline și chicoteli pe exclusivități de jocuri sau campionate!

Dacă participi la o activitate-concurs, primești ca premiu doi peștișori pentru acvariul tău.

Tot în curtea unei instituții de cultură, dacă ați mai auzit așa ceva, există un parc de aventuri (despre care vă spuneam ceva mai devreme), cu asistență de specialitate, cu provocări și încercări care îți transformă puștiul într-un erou.

Toate astea, înainte sau după ce ieși din clădirea de poveste, unde prind viață personajele copilăriei noastre și ale lor, ale celor mici cărora noi trebuie să le creăm amintiri frumoase, pentru o viață.

Iar la ultimul etaj sunt 2 camere de evadare, “Escape Room OCC”…dar despre ele va povestesc altădată 🙂

Atâta explozie de creativitate și optimism te încarcă într-un weekend pentru întreaga săptămână. Devii dependent de surprizele lor și ieși din casă, gonind spre Calea Giulești, nr.16, la sfârșit de săptămână, cu aceeași veșnică-ntrebare:

Oare ce vrăji a mai făcut OCC-ul meu??

Dana Macsim

Ai aplicația OCC pe telefon și vrei să primești automat o invitație cu 2 locuri la Salonul de Scenografie, programat la Salonul Mozart în acest sfârșit de săptămână, sâmbătă sau duminică de la ora 10? Dacă DA, trimite astăzi, 19 septembrie, până cel mai târziu la ora 19, un sms la nr. 0753.431.421, cu mesajul VREAU LA OCC și alegeți-vă ZIUA în care doriți să primiți invitația!

Continuăm să ne bucurăm ÎMPREUNĂ, la Opera Comică pentru Copii!

La cererea publicului am suplimentat seria de spectacole, astfel că Sunetul Muzicii ajunge la 14 reprezentații de la premieră, astfel că aproape 6000 de persoane se vor bucura până la final de septembrie de producția semnată de Răzvan Mazilu la Opera Comică pentru copii!

Vă așteptăm cu mare drag!

https://www.bilete.ro/sunetul-muzicii/

Am trecut pe roșu! N-am acordat prioritate! Am ignorat un indicator rutier și un agent de poliție! DAR… ce mai contează? Am văzut „Sunetul muzicii!” Nu pe Broadway, ci  pe Calea Giulești, nr.16.

Apăs frâna, trag pe dreapta, pe Kiseleff și… țin bine emoția, ca să recompun povestea. O poveste care a călătorit mai bine de cinci decenii prin sufletele și copilăria noastră și s-a oprit pe scena Operei Comice pentru Copii!

O evadare în amintire, care nu-ți dă răgaz să te ascunzi de propriile-ți trăiri, atunci când te trezești brusc în mijlocul unei procesiuni artistice. Căci așa au debutat cele două ore și jumătate de magie. Cu o procesiune de călugărițe benedictine cu lumânări aprinse în mâni, care au învăluit sala cu voci de îngeri. Un moment care a amuțit rumoarea și a deschis povestea. Publicul a devenit personaj, iar sala, o prelungire a scenei, un spațiu generos în care ecranul multimedia și elementele clasice de decor, s-au completat perfect, creând iluzia unei profunzimi nebănuite. Povestea se plimbă printr-o scenografie în mișcare, semnată Sabina Spătariu, într-un lighting design și proiecții 3D din fundal concepute de Eranio Petrușka, o distribuție de voci susținute, cu iz de dor de bunici, mere coapte și „șnițel cu miere”… adică o montare spectaculoasă a lui Răzvan Mazilu, cel care se încăpățânează să aducă musical pe scenă, într-un secol artistic, ancorat în cotidian.

Am devenit vecini cu cerul, apoi am coborât brusc în naturalețea ludică a Mariei (Ana Bianca Popescu), cea care se împrietenește cu sala de la prima apariție, împărțind flori spectatorilor și dând binețe cu o voce caldă și plină de optimism.

Trama o știți! Și melodiile le știți! O tânără rebelă, pleacă temporar de la o mânăstire din Austria, ca să aibă grijă de cei 7 copii ai căpitanului Georg von Trapp (Ionuț Grama). Maria e naivă, are haz! E „blândă ca un tril!” E expansivă și temătoare! Veselă și dezordonată! Aventura sufletului ei se izbește de cerbicia unui bărbat cu spirit cazon, care trăiește după reguli clare și care spune că cel mai bun exercițiu fizic pentru copiii lui e marșul. Copii care poartă uniforme de marinar și răspund prezent, la chemări din fluier. Sunt rodați în farse pentru guvernante și se comportă ca un personaj compact, deși sunt șapte. Nici urmă de emoție vizibilă, în jocul lor. Doar dezinvoltură, naturalețe, poftă de exprimare și de împărtășit mesaje cu publicul. Nu pot să nu-i amintesc pe cei 7 magnifici care au umplut sala de aplauze: LIESL – Maria Alexievici, GRETL – Adelina Baicu, MARTA – Antonia Pencu, BRIGITTA – Mara Săceanu, KURT – Matei Hotăranu, LOUISA – Alexandra Giurcă, FRIEDRICH – Roberto Matei Toader.

Interacțiunile cu publicul sunt permanente și te fac părtaș la bucuria, drama, încercările și reușitele personajului. Maria părăsește casa în care se îndrăgostește pentru prima oară și iese prin sală, urmărită prietenos de un reflector. Revenirea ei în scenă se face tot prin sală, așa cum alege regizorul să procedeze și cu alte personaje. Atenția ta, ca spectator, e antrenată permanent într-un joc provocator cu subiectul, ca să n-ai timp să iei vreo pauză de stare.

E aproape un sacrilegiu, să descompun spectacolul și să descriu anatomia unor scene. Totuși, există un moment care m-a marcat prin realizarea artistică și care a declanșat în public o empatie cu drama Austriei, anexată Germaniei în 1938.

Ca să scape de naziști și să poată fugi peste munți, în Elveția, familia von Trapp participă la un festival. Brusc, ofițeri SS, cu banderole cu zvastică blochează toate ieșirile din sală și stau cu ochii pe noi. Suntem acum spectatori în festivalul la care participă familia Trapp. Pe scenă, în fundal, o rotire amenințătoare și obsedantă a unei zvastici. Nu mai vine nimeni să ridice premiul, lumina se stinge, iar lanternele ofițerilor SS răscolesc cu ochi de lumină, întunericul din sală și de pe scenă. Un moment impresionant, care te aruncă în anul 1938 și-ți testează pe viu reacții pe care nu le poți avea în fața unei pelicule cinematografice. Magistral moment, construit de regizorul Răzvan Mazilu.

Nu pot să spun că „Sunetul muzicii” e un spectacol pentru copii. Simt că aș lua ceva din măreția actului artistic. Cred, mai curând, că e un pretext care să te facă să aduci în sală, copilul din tine.

E trecut de miezul nopții pe Kiseleff, martorul poveștii mele și..m-aș reîntoarce acum la OCC, să revăd spectacolul, dar aștept până la ora 11. E incompletă starea pe care ți-o lasă, dacă nu-l mai vezi măcar o dată. Arhitectura care a dat viață personajelor a transformat construcțía spectacolului într-un colos la care nu cred că s-a gândit, inițial, nici măcar Răzvan Mazilu.

Recunosc, mintea m-a dat și de data asta pe mâna sufletului și l-a lăsat să ducă iluzia dincolo de angoase și idei frânte de realitatea cotidiană. A câta oară, aici, la OCC, emoția prinde aripi și naște o fericire pură, care vibrează cu scena? A câta oară plâng, acompaniind zecile de minute de aplauze care transformă personajele de pe scenă în oameni ca noi, dar încărcați de energia unui talent care vibrează cu noi?  

„Cum arată pentru mine fericirea? Fericirea ar fi să locuiesc într-un musical! Musicalul ca promisiune a fericirii!”

Răzvan! Răzvan Mazilu! Regizorul Von Trapp, refugiat în munții Elveției, care au înălțimea și grandoarea scenei OCC! Aici, unde înveți să găsești calea! În 150 de minute!

”So long, Farewell!”

PS Am întrebat-o pe Ana Bianca Popescu ce are în comun cu personajul Maria și mi-a răspuns că e la fel de „ zăpăcită”. Și am mai riscat o întrebare:

Ți-ar plăcea o viață de marțipan?

„Cui nu i-ar plăcea? De marțipan și ciocolată!:)”

                   Ea e Ana Bianca Popescu

Dana Macsim