Către iubitori,
Sunt mai bine de câteva luni de când Nino si Dorul au pornit de la Opera Comică să cutreiere România, alergând după himere, înduioșind sau înveselind inimile cu pățaniile lor, mereu bătăioși și naivi, primiți pretuntindeni și înconjurați cu toată dragostea pentru faptele și poznele lor…
Acum, în călătoriile lor, silueta amuzantului nostru Nino și a nelipsitului său prieten de suferințe, Doru, pornesc iar la drum, în scriere nouă, hotărâți să pătrundă în sufletele copiilor.
“Ce bine că am fost aici” – am resimțit recent acest sentiment odată cu Nino și călătoria lui în România.
Nu știu dacă ați ajuns recent în orașul Giurgiu, dar trebuie să vă spun că este un oraș cu un farmec aparte unde dacă ești curios, afli povești despre oameni, lucruri și locuri. La intrarea în oraș, am simțit că mă pierd într-o ceață lăptoasă până când în cele din urmă am ajuns lângă mândrul Turn al Ceasornicului, peste drum de Teatrul „Tudor Vianu”, unde și-a făcut oprirea trenul lui Nino.
Cuibărit la malul Dunării, într-o liniște asurzitore, vechiul ceas arată ora 11:00. Începe spectacolul și se simt emoțiile copiilor din sală, acel licăr din suflet care abia așteaptă să înceapă călătoria. Această puritate o iubesc şi, asemeni mie, generaţii de spectatori s-au regăsit în ea.
Copiii au deschis larg porțile inimii și i-au lăsat să intre. Pentru că ei fac parte din originea visătorilor cu ochii deschiși, iar izbânzile lor cu tâlc ascuns, ne mai pot învăța încă multe, pe toți, fără deosebire de vârstă.
Ruxandra Nițescu
