Ați văzut vreodată cum se transformă un cocon în fluture? Ei, acum nu e musai să dați pe National Geographic. Mai bine luați-vă copilul de-o mânuță și veniți la Opera Comică pentru Copii. O să fiți martorii unei transformări uimitoare și pline de candoare a unei micuțe florărese – să-i spunem Eliza – într-o superbă domnișoară, talentată și plină de rafinament.
Repertoriul extrem de divers al Operei Comice pentru Copii s-a îmbogățit week-end-ul trecut cu o producție captivantă – ”Eliza, micuța florăreasă” – o adaptare coregrafică după musicalul My fair Lady, la rândul ei adaptare după celebrul Pygmalion al lui George Bernard Shaw. Premiera spectacolului a umplut sâmbătă Sala UnderGrant până la refuz, iar aplauzele generoase din timpul și de la finalul piesei sunt dovadă că așteptările micilor spectatori au fost satisfăcute cu vârf și îndesat.
Păi și cum să nu te captiveze faptul că, abia început spectacolul, pe rând cu tine se așează o domnișorică nostimă, toată numai volane verzi, roșii, albastre? Și cum să nu remarci cum ține la piept uriașul coș cu flori, ca pe un sipet prețios cu dorințe multicolore? Ca și noi, micuța florăreasă, căci despre ea este vorba, se lasă vrăjită de muzica divină și de cuplurile de balerini care dansează cu mișcări grațioase pe scenă. Visăm să fim în locul lor, superbi și eleganți, zburând într-un dans amețitor către o lume fascinantă pe care încă nu o cunoaștem.
Dar spre deosebire de noi, simpli spectatori, micuța florăreasă urcă pe scenă. Și așa începe povestea transformării ei într-o mare dansatoare, sub atenta și exigenta îndrumare a mentorului Higgins, profesorul cel renumit. Sub ochii noștri, Eliza își pierde volanele și pamponul copilăriei, apucăturile de fetiță sălbatică și manierele necizelate, revenind spre final pe scenă complet transfigurată în noua ei rochie elegantă și albă, ca un trandafir cu parfum discret. Avem parte de o oră de încântare grație costumelor superbe, momentelor comice, scenografiei simple și de mare efect, dar mai ales coregrafiei de excepție a maestrului Mihai Babușka, care îi pune în maximă valoare pe balerinii corpului de balet ai Operei Comice pentru Copii. Să nu uităm de momentele de interacțiune vie cu publicul din sală – lucru mai greu de imaginat la un spectacol coregrafic.
După căderea cortinei, o fetiță încă prinsă în mrejele muzicii și dansului se învârte ca un titirez în jurul mamei care încearcă să o îmbrace. Micuța poartă pantaloni și cizme groase, dar în jurul ei se țese, din fire străvezii, o superbă rochie de bal. Cele mai mari vise ne aduc și cele mai mari bucurii. Și poate încă ceva în plus, ne învață micuța florăreasă. Iar transformarea poate începe oricând, chiar și din penumbra unei săli de spectacole.
Livia Cimpoeru
