Opera Comica Pentru Copii

Un musical marca Andrew Lloyd Webber; chiar dacă s-a folosit de liniile melodice ale filmului, compozitorul a avut suficientă imaginație, încât să creeze câteva bucăți muzicale special pentru acest show. O pledoarie excelentă pentru rock și istoria muzicii, pentru genul muzical și locul lui în marea carte a istoriei muzicii universale. Așa cum a fost gândit musicalul, dincolo de omagiile evidente pentru marile staruri ale genului – Freddy Mercury, Ozzie Osbourne, Jimi Hendrix, Mick Jagger și Robert Plant – devine cea mai bună pledoarie pentru educația muzicală a celor mici. Un musical creat special pentru copii, care sunt din ce în ce mai asaltați de muzică de proastă calitate, mixată și departe de orice originalitate. School of Rock este școala de rock, dar și școala de muzică, căci a fi elev al școlii respective înseamnă a învăța cu și despre muzica bună (a se citi rock). Ritmurile de rock n-au cum să nu cucerească pe cei mici, care se lasă pradă valurilor de adrenalină și ajung să fredoneze odată cu artiștii pasaje muzicale și refrene. Ei ies din sală energizați și binedispuși, dornici să împărtășească cu părinții cunoștințe și impresii despre muzicile rock. Weber a avut grijă să introducă în scenă mai multe stiluri de rock, să atragă astfel atenția că rockul în sine e un stil muzical complex, care nu e chiar ușor de abordat, cere și cultură muzicală, dar și niște abilități tehnice specifice.

School of Rock este un musical cu o distribuție numeroasă, rolurile fiind atât pentru copii, cât și pentru adulți. Practic, vorbim despre două distribuții care se întâlnesc în același spectacol. Opera Comică pentru Copii a plusat și a lucrat spectacolul cu două distribuții, deci cu două rânduri de actori adulți și copii. Un efort imens, dar care pare că a dat roade. Așa cum am văzut eu spectacolul, în distribuția cu Ovidiu Anton în rolul lui Dewey, are toate șansele să devină un succes de casă. Chiar dacă Ovidiu Anton și mulți alții din distribuție nu sunt actori de meserie, ei suplinesc excelent cu vocile, cântând foarte bine partiturile și abordând fără frică pasajele grele și foarte grele din punct de vedere tehnic. Copiii suplinesc lipsa de experiență prin dezinvoltură și inocență, castingul acestora s-a făcut destul de atent, în sensul că fiecare copil și-a găsit locul în distribuție, nu există roluri mai puțin bune decât altele. Chiar dacă o parte dintre ei au fost emoționați și s-a văzut asta la nivel de gesturi și comunicare interpersonală, per ansamblu spectacolul a avut dinamică și ritm.

Marele atu al spectacolului de la Opera Comică pentru Copii este scenografia, una îndrăzneață, care se folosește din plin de tehnică și inovație, astfel încât să imprime dinamism întregului construct spectacular. Nu există timpi morți – chiar dacă a doua parte a spectacolului a fost mai lentă ca ritm, se simțea oboseala, mai ales la copii -, personajele intră din sală pe scenă, așa cum fac adevăratele staruri rock; showul de lumini este „bestial” și recreează atmosfera de concert rock în stil grande. Vladimir Turturică – scenograful spectacolului – n-a făcut deloc economie la mijloacele tehnice folosite, dar nici n-a abuzat de ele, astfel încât personajele au rămas în centrul atenției. Scena rotativă susține excelent schimbarea de decor specifică fiecărei scene în parte – acțiunea se petrece când în sala de clasă, când în cancelarie, când în club etc. –, iar fosa unde în mod obișnuit stătea orchestra devine acum o mare trapă, de unde se ridică și coboară camera lui Dewey sau alte locuri specifice. O scenografie gândită milimetric, atât pe verticală, cât și pe orizontală, fiecare centimetru de scenă este folosit la maxim, căci altfel personajele n-ar fi încăput toate în scenele de final. În acest decor mobil, copiii se mișcă firesc, și-au exersat intrările și au nimerit sincronurile, inclusiv pe cele cu adulții. Se intră la timp pe fiecare bucată muzicală și n-au prea existat ratări.

Emil Pantelimon, regizorul spectacolului, a riscat enorm asumându-și regia acestui musical atât de dificil de montat, din toate punctele de vedere. Dar a riscat și a câștigat. Chiar dacă pe alocuri se simte în continuare lipsa unei pregătiri inițiale solide în ceea ce privește partea de actorie, regizorul a știut să-și aleagă distribuția și să mizeze pentru fiecare interpret în parte pe calitățile cerute de rol. Se simte aici pasiunea și experiența acumulată în anii de lucru cu corul de cameră Madrigal. Nu-i este frică de distribuțiile foarte numeroase, și le asumă și le gândește minuțios, astfel încât spectacolul per ansamblu să fie reușit.

Un spectacol recomandat copiilor de peste 7 ani și este bine să se țină cont de acest aspect, pentru că e un spectacol cu mulți decibeli, dar și cu pauză. Chiar dacă muzica este excelentă și antrenantă, cei de vârste foarte mici pot deveni nervoși și foarte agitați. Pe de altă parte, stroboscoapele și showul de lumini nu sunt nici ele recomandate copiilor mai mici de 7 – 8 ani. Fiindcă este un musical care pune problema educației (muzicale), atunci e bine să începem această educație luând în calcul toate recomandările organizatorilor, care au ținut cont de toate aspectele, reușind să aducă în fața iubitorilor de muzică unul dintre cele mai antrenante musicaluri văzute pe scenele românești în ultimii ani.

School of Rock este despre rock, despre pasiune, muzică și dragoste, despre relația dintre copii și părinți, despre titanii muzicii rock și încă despre alte câteva lucruri, pe care merită să le descoperiți singuri vizionând spectacolul propus de Opera Comică pentru Copii.

Echipa de producție

Alexandru Ilie – conducere muzicală

Vladimir Turturica – scenografie

Cezara Blioju – coregrafie

Teodora Jaworski – conducere muzicală copii

Irina Furdui – asistent regie

Sabina Chirilă – asistent coregrafie

Valentin Racoveanu – director casting

Alina Gânj – traducere și adaptare

English Kids Academy pregătire pronunție și dicție

Distribuția:

Dewey – Ovidiu Anton / Mihai Mitrea

Ned – Andrei Mihalcea / Bogdan Podlovski

Rosalie – Mădălina Constantinescu / Călina Epuran

Patty – Teodora Calagiu / Sidonia Doica / Cristiana Ioniță.

Alături de interpreții adulți evoluează pe scenă și copiii:

Zack – David Blaj / Eric Obae

Freddy – Andrei Borșan / Daniel Varga

Lawrence – Alexandru Crăciun / Radu Enache / Anastasia Țântea

Billy – Sara Ardeleanu / Tudor Enache

Mason – Emma Donciu / Elena Ecaterina Matei

James – Bianca Dumitru / Natalia Ogăraru

Summer – Adelina Baicu / Charlize Maalouf / Alexandra Mihai / Maria Clara Postelnicu

Tomika – Natalia Constantinescu / Ana Marinescu / Maria Răducanu / Mara Săceanu

Katie – Iustina Soare / Ioana Vedeș

Shonelle – Adelina Baicu / Natalia Constantinescu / Charlize Maalouf / Ana Marinescu

Marcy – Alexandra Bârliba / Raluca Tudor

Alicia – Sabrina Movilă / Sara Andreea Pupăză / Alessia Titișan

Paige – Daria Enăchescu / Diana Oprea / Dina Stanciu / Diana Stoica

Dakota – Diana Dancu / Raisa Gogu / Iarina Popescu / Daria Teodor

Sophie – Alexandra Mihai / Maria Clara Postelnicu / Andreea Roșu

Madison – Amalia Niculiță / Maria Răducanu / Mara Săceanu

Un articol apărut în Ziarul Metropolis, de Monica Andronescu|14 iulie 2021

Musicalul „School of Rock” pus în scenă la Opera Comică pentru Copii e, dincolo de muzica senzațională, o poveste despre visuri frânte și visuri împlinite. Și… în epoca noastră obsedată de parenting, o superbă lecție de parenting… Să montezi o asemenea producție într-o perioadă atât de complicată precum cea pe care am traversat-o cu toții este în sine un act de curaj. Dar să reușești în România, unde istoria musicalului este destul de subțire, iar condițiile pentru astfel de mega-producții sunt departe de a fi extraordinare, să realizezi un spectacol precum „School of Rock”, este o performanță. Și iată că, după ce acum câțiva ani, tot pe acea scenă Răzvan Mazilu crea acel minunat „Sunetul muzicii”, din păcate cu o viață atât de scurtă, Emil Pantelimon realizează acum o mega-producție cu „School of Rock”, care-ți taie respirația. Aproape 20 de copii pe scenă, cântând live, o uriașă desfășurare de energie, o bucurie de a juca și de a cânta cum n-am mai văzut de mult pe o scenă bucureșteană, o poveste superbă despre un adult puțin trist, cu suflet de copil, care visează până în pânzele albe să cânte… și-i învață și pe alții să-și urmeze visul, în pofida a orice, voci extraordinare, muzică excelentă, toate la un loc fac „rețeta” perfectă a unui musical aș spune aproape necesar în această perioadă urâtă, cenușie, tristă, în care copii și adulți deopotrivă am fost siliți să stăm departe unii de alții. Bucuria unui „împreună” redescoperit este „School of Rock”, după luni întregi de „socializare” online.

Ce e „School of Rock”? E un musical deja celebru al la fel de celebrului Andrew Lloyd Webber, o transpunere a unui film de la începutul anilor 2000, pe care regele musicalului l-a adus pe Broadway. „School of Rock” a avut premiera în noiembrie 2015 și a fost primul musical de pe Broadway care a avut în distribuție o trupă rock alcătuită din copii.

Povestea pe scurt? Un tânăr îndrăgostit de muzica rock visează să aibă sălile la picioare și să câștige „Întrecerea trupelor”. E puțin cu capul în nori și lucrurile nu merg tocmai bine în viața lui. Iubita prietenului lui vrea să-l dea afară din apartament dacă nu plătește chiria, e concediat la magazinul de discuri unde lucra și e dat afară și din formația în care cânta. Și totuși… în această mare întunecată așa cum pare o clipă viața lui se strecoară speranța. Un telefon de la o școală de prestigiu, pe nume „Horace Green”, îi schimbă viața. Dewey se dă drept prietenul lui Ned Schneebly, care era profesor și care acum solicitat ca suplinitor la respectivul colegiu. Ce se va întâmpla la Horace Green? Magie curată… aici va descoperi niște copii extraordinari, pe care îi va învăța să viseze în același ritm cu el. Îi va face să se descopere, să se accepte, să se înțeleagă, să se bucure, să își urmeze propriul vis, nu pe al părinților, să își spună părerea, să aibă curajul de a spera și de a încerca și de a greși. Mai ales curajul de a greși… Întâlnirea dintre el și clasa de copii care se va transforma în trupa „School of Rock” este magică. Iar felul cum e construită această relație în spectacolul de la Opera Comică este, de asemenea, magic. În varianta de distribuție văzută de mine, Dewey – Profesorul, Rockerul transformat în Mentor ad-hoc – este interpretat de Ovidiu Anton. Și ce pot spune e că rar am văzut un asemenea magnetism pe scenă. Între el și copiii din trupă e un flux de energie fantastic, e ceva viu, frumos, puternic, adevărat. E acel ceva care creează emoție autentică, emoția aceea simplă, atât de greu de obținut pe scenă, pe care tot mai rar o găsești la teatru, un teatru tot mai obsedat de diverse feluri de sincronizare și tot mai puțin interesat de catharsis și de bucuria reală, autentică a publicului.

Dewey Finn creat de Ovidiu Anton are o poezie a firescului cu totul specială, e tânărul care poartă cu el un vis neîmplinit, puțin trist, puțin singuratic, puțin exuberant, puțin neînțeles, puțin neîndemânatic, dar extrem de curajos și de încrezător în steaua lui. Și poate că cea mai valoroasă lecție pe care le-o oferă puștilor de la Horace Green este cea a curajului: curajul de a te ridica atunci când viața pare că te doboară, curajul de a-ți asuma și a-ți înfrunta tristețea, curajul de a-ți asuma visul, curajul de a lupta pentru el, curajul de a greși, curajul de a accepta că uneori poți pierde. Din niște ființe închise fiecare în mici carapace, pe care timpul și societatea și părinții și școala le fac tot mai solide, el face să își ia zborul fluturi cu aripile superb colorate, care zboară la o înălțime la care nici el nu credea că e posibil.

Echipa copiilor este însă marele pariu al acestei montări. Și e pe deplin câștigat. O asemenea aglomerare de talente pe o scenă… mai greu de realizat. Și totuși, se întâmplă. Nu pot să-mi imaginez cât de grele au fost repetițiile cu distribuții duble și triple pentru această producție, dar ce pot spune e că acești copii sunt într-un moment de grație și că oferă momente de grație. Sunt talentați, cântă minunat, dansează, se joacă, vibrează de energie, construiesc magie, au o forță greu de povestit în cuvinte. Și mai par absolut îndrăgostiți de ceea ce fac. Daniel Varga în Freddy, percuționistul, care pare că s-a născut să cânte la baterie, Ioana Vedeș în Katie cea interiorizată, care cântă la chitară bas, Eric Obae, în rolul lui Zack cel exuberant și îndrăgostit de chitara electrică, sunt cu toții actori și muzicieni adevărați, artiști care cuceresc sala și care ar putea probabil oricând, și în viața reală, să câștige o Întrecere a trupelor… Natalia Constantinescu, cea cu voce de înger în rolul Tomika, electrizând o sală atunci când începe să cânte, Alexandra Mihai, în rolul Summer, cea plină de energie și cu actoria în sânge… și toți ceilalți copii sunt magici pe scenă.

Nu pot decât să sper că musicalul „School of Rock” va avea o viață pe cât de lungă posibil… Copiii sunt într-un moment de grație și ar fi mare păcat ca el să fie lăsat să treacă. Muzica e excelentă, bine cântată, momentele de actorie construite într-o cheie ușor grotescă au farmecul lor, iar povestea e pe cât de frumoasă și emoționantă, pe atât de actuală. Într-o societate în care toată lumea vorbește despre educația copiilor, despre educație de toate felurile, pe o piață supra-aglomerată de cărți de parenting, în care ești bombardat cu informații despre ce să faci și ce să nu faci când îți crești copilul, „School of Rock” e o lecție frumoasă și pentru părinți, și pentru copii. Iar mesajul ar putea fi: important e drumul, bucurați-vă de el!