Colindele taie ceața și o mare zilnică de zâmbete și chiote umplu spațiul prăfuit și cenușiu, acum plin de viață, de sub Podul Grant. Zgomotul de tramvaie e doar un fond sonor, răpus de sunete de clopoței, chitare și tobe.
Neobosit, de pe 29 noiembrie, copilul OCC se joacă extaziat cu amintirile noastre și ne invită când în mașinăria care rotește amețitor cai pictați, trăsuri și animale viu colorate, când pe patinoar, când pe scena olimpicilor colindători, când în Magazinul brazilor împodobiți. Lumea de dincolo de curtea poveștilor e tot un basm.
Ca să intri în Cetatea brazilor, trebuie să deschizi poarta fermecată, neferecată. Atmosfera care te îmbrățișează miroase a cozonac și mere coapte, are parfum de poveste și haine de sărbătoare. V-ați gândit vreodată să decorați bradul cu niște cărți de colorat, cu personaje din spectacole? Dar să închideți eroii cei mai iubiți în globuri de sticlă sau în lemn sculptat? Ori poate să adormiți în moliciunea unor pijamale de pe care vă zâmbesc Motanul Încălțat, Spărgătorul de nuci, Micuța Dorothy sau copiii căpitanului Von Trump? Secvențe rupte din spectacole s-au așezat cuminți pe căni, insigne, brelocuri, tricouri și brazi, în așteptarea cumpărătorilor care să-i ia acasă, într-o altă aventură de poveste. Nu mi-am imaginat că ți-ai putea decora bradul cu figurine din lut ars, care să-ți reînvie pe crengi satul bunicii. Căsuțe în miniatură, pictate manual cu humă, pe argilă arsă, în cuptoare la 1.000 de grade, stau aninate în miros de conifere, ca și cum ar aștepta și ele acolo, pe Moș Crăciun.
M-am pierdut printre măsuțele care etalau jocuri, prea puține pentru zecile de copii și părinți care așteptau să zăbovească într-o mini-competiție. Jocuri creative, educative, de strategie, de construcție, puzzle, lego magnetice, Quoridor, Snow White sau Smartmax așteptau să se prindă în hora încercărilor, ca să câștige mersul acasă. Pentru că de aici, nu pleci cumpărând un joc, ci câștigi plăcerea de a lua cu tine o nouă experiență testată. După ce am rătăcit prin labirintul experimental al unui joc de strategie, am ieșit fericită, cu două cutii superb ambalate de fetele de la magazin, care-mi promiteau o joacă fără sfârșit acasă cu Albă ca Zăpada și cu un Rubik 3D magic.
Știți ce e acolo, sub Podul Grant?
Un Târg terapie, un Târg jucărie, o Odisee sau un Bildungsroman, un Târg cât încape într-o dorință. Dacă se îndeplinește, nu mai ai nevoie de nimic! Nimic mai simplu și mai drag!
Știți unde îl găsiți! Nici nu trebuie să-l căutați! Are stație de tramvai Opera Comică pentru Copii și un autobuz care circulă în weekend pe traseul Stația Horoscop (Piața Unirii) – Piața Romană – Piața Victoriei – OCC! Dar despre el, într-o altă istorisire!

Dana Macsim

Opera Comică pentru Copii oferă celor mici un frumos cadou în luna sărbătorilor de Crăciun: baletul Spărgătorul de Nuci. Cătălin Caracaș, coordonatorul baletului Operei Comice pentru Copii, în același timp regizor și realizator al unor spectacole, a avut inițiativa fericită de a pregăti acest spectacol mult așteptat. Și-a ales să adapteze o producție de neuitat, aparținând coregrafei Tilde Urseanu. Păstrând povestea scrisă coregrafic de aceasta, Cătălin Caracaș a demonstrat cu prisosință creativitatea și talentul său. A concentrat întreaga partitură la un spațiu de o oră și zece minute pentru a nu-i obosi pe spectatorii săi, cei mici, păstrând secvențele cele mai importante ale baletului unite în mod coerent și logic. A fost inspirat de a-l face pe piticul Barbă-Cot un povestitor, care vine din sală și le spune copiilor ce vor vedea, făcându-i părtași la acțiune. Pe plan coregrafic, deși a păstrat în mare desenul lui Tilde Urseanu, el a regândit pașii în funcție de colajul muzical și de o anumită logică a desfășurării dramaturgice. În felul acesta, spectacolul său este fermecător, are poezie, imagistică, devine atractiv și nu îi poate obosi pe cei mici. A fost servit de excelentul colaj muzical al lui Antonel Oprescu, care are avantajul de a fi și balerin ce cunoaște foarte bine structura coregrafică a baletului și coordonarea mișcării cu partitura muzicală.

Spectacolul este realizat scenografic de Adriana Urmuzescu, o talentată și matură artistă, care a construit grafic un basm plin de fantezie, păstrând elementele esențiale: pomul de Crăciun, păpușile, sania fermecată. M-au impresionat proiecțiile de fundal, cu brazii care se mișcă, cu ninsoarea care pătrunde și în sală. Costumele sunt adecvate și frumos lucrate.

Distribuția cuprinde o echipă de tineri dansatori implicați și bucuroși să ofere copiilor un spectacol atractiv. Spectacolul îi ține pe cei mici cu sufletul la gură, îi implică în acțiune și în călătoria Clarei prin lume. Ei se bucură de fiecare dans, participă afectiv la desfășurarea baletului, aplaudă frenetic fiecare evoluție a dansatorilor. Este un spectacol frumos, deosebit de atractiv, oferit de Opera Comică pentru Copii.

Alexandru Mihai Canciovici

Hârșâit de mături care adunau confetti, aplauze rătăcite încă prin lojă, la jumătate de oră după încheierea spectacolului, reflectoare care se demontau, recuzită strânsă…. și o stare de gol adânc, exact ca atunci când strângi bradul, după sărbători. Am rămas pironită zeci de minute într-un scaun din Sala Polivalentă pentru că, mai bine de două ore, am stat în picioare, cântând și dansând. Nu mă puteam rupe de starea de exaltare, hrănită cu un spectacol curcubeu, aruncat peste 4.000 de suflete. Despre creatorul acestei regăsiri în familia OCC, Maestrul Cristian Mihăilescu, nu pot să spun decât că-l văd ca pe-un hidalgo, rătăcind prin stările noastre, ale spectatorilor, cărora ne servește, de fiecare dată, felii zdravene de bucurii, greu de cântărit. Mi-l imaginez, caracterizându-se așa: „Eu sunt eu și-n jurul meu/ N-ai să vezi nici frig, nici rău!” Și la acest sfârșit de an, a decupat spectacolele stagiunii și le-a recompus într-un puzzle de arhivă, reamintindu-ne cele mai dragi momente din reprezentații.

Povestea de Crăciun cu personajele Operei Comice pentru Copii și invitați surpriză a pus în joc arta și emoția, divertismentul și arhitectura muzicală. Peste 300 de artiști au adus frenezia sărbătorilor mai aproape, prin arii clasice, colinde tradiționale, balet și piese pop-rock. Un castel de basm a deschis decorul unei succesiuni ritmice, care a alternat vocile de înger ale zecilor de copii din corurile Cantus Mundi, cu venirea „Motanului Încălțat”, însoțit de o cohortă de iepurași și cu apariția Mariei și-a copiilor familiei Von Trapp din superproducția, semnată Răzvan Mazilu, „Sunetul Muzicii”. „Valsul florilor” din baletul „Spărgătorul de nuci’’, lumea fantastică a lui Don Quijote au adus momente impresionante de balet, grație prim-soliștilor Operei Naționale, Cristina Dijmaru și Ovidiu Matei Iancu. N-a lipsit Bogdan, alchimistul care știe să facă prăjituri magice care devin praf și pulbere sau scoate kilograme de confetti, dintr-o singură foaie de hârtie ruptă. Recital Vunk, moment de percuție electrizant cu Zoli Toth, Pavel Stratan și Cleopatra și, peste toate, colindele noastre și-ale altora. Mă uitam în sală, contrariată, la un moment dat, pentru că mulți dansau și butonau telefoanele. Am văzut însă, că accesau Shazam, să afle cum se numesc piesele cântate pe scenă. Spectacolul a fost un dialog total între 8.000 de spectatori, câți au venit la cele două reprezentații de ieri și artiștii care ne-au arătat că trebuie trăit momentul aici și acum, la intensitate maximă. Costume de poveste, voci care incantau doruri de copilărie și de sărbători ca odinioară, par remedii încă nedescoperite până la capăt, pentru dependența de spectacolele OCC. Au fost Moș Nicolae și Moș Crăciun împreună într-un carusel amețitor de nostalgie și lumină.

Peste strălucirea nefardată de aseară, a coborât vocea angelică a Filipissimei, cea care îmblânzește notele, devine una cu sunetele și face din orice partitură un personaj pe care-l adori. Afișează un zâmbet care n-are nici o legătură cu lumea asta, poate doar cu vibrațiile celeste și chipurile de înger. Felicia Filip a construit în jurul ei un oraș interzis oricărei forme de răutate, kitch, frustrare sau dezamăgire. E un loc în care ne putem regăsi harul de a fi buni și înțelegători cu noi și trăirile noastre. N-ai cum să mai pleci de-aici, după ce intri. Și oricum, nu pleci la fel cum ai intrat! E un flux de emoție care circulă doar dacă ești cinstit cu artistul sau artistul cu tine! Meșteșugul de a jongla cu emoția spectatorilor și de a-i aduce-n punctul maxim de fidelizare și empatie, mi se pare cea mai profesionistă și statornică legitimație a OCC. De pașaport n-ai nevoie, pentru că nu există granițe pentru emoția trăită aici…

…..

Afară, până și gerul avea muzica lui! Fără motoare turate și claxoane nervoase, aerul de București fredona blând și cald Silent night, holy night/ All is calm, all is bright…..

Dana Macsim

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Opera Comică pentru Copii (OCC) a oferit marți, 4 decembrie, un cadou pentru toate gusturile miilor de spectatori de la Sala Polivalentă din capitală. Cele mai frumoase cadouri sunt acelea care conțin o varietate de obiecte din care putem să ne alegem ce ne place mai mult, de aceea Opera Comică pentru Copii a ales ca spectacolul devenit deja tradiție, „Poveste de Crăciun”, să conțină și anul acesta muzică de calitate pentru toți. Familii întregi, grupuri de prieteni, copii de toate vârstele au avut parte de un show adevărat, din care și-au putut selecta fragmentele cele mai frumoase.

Cei care iubesc opera și baletul s-au reîntâlnit cu Motanul încălțat din opera care-i poartă numele, compusă de Cornel Trăilescu, premieră recentă a Operei Comice pentru Copii, cu Papageno și Papagena din opera „Flautul fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart, au vizionat fragmente din baletul „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski în interpretarea soliștilor și ansamblului OCC. Le-au fost alături și doi invitați speciali, unii dintre cei mai talentați balerini români de astăzi, Cristina Dijmaru și Ovidiu Matei Iancu, care au dansat și Adagio din „Don Quijote” de Ludwig Minkus. Cei care apreciază opereta românească s-au bucurat să asculte Corul „Haideți, haideți” și finalul celei mai frumoase creații românești de gen, „Crai nou” de Ciprian Porumbescu, iar fanii musicalului au ascultat celebrul song „Do, re, mi” din „Sunetul muzicii” de Richard Rodgers în interpretarea Oanei Șerban și a copiilor din spectacolul Operei Comice pentru Copii.

Un moment special al spectacolului „Poveste de Crăciun” a fost piesa „Impossible dream” din musicalul „Omul din La Mancha” de Mitch Leigh în interpretarea unei mari doamne a operei românești și internaționale, soprana Felicia Filip. Vocea sa caldă, completată de vocile soliștilor Operei Comice pentru Copii care au alcătuit corul a pătruns până în adâncul sufletelor celor din sală, cu mesajul de încredere și speranță în viață pe care numai marii artiști îl pot reda publicului.

Spectacolul a fost completat de piese îndrăgite de public din zona pop-rock, printre invitați aflându-se trupa Vunk, Zoli Toth și tobele sale, duo-ul de succes alcătuit din Cleopatra și Pavel Stratan, supriza serii fiind prestația fetiței Angela Gheorghiu, câștigătoare a unui concurs internațional de muzică de la Kiev, tânără interpretă de muzică ușoară. La toate aceste cadouri minunate s-a adăugat piesa „You raise me up” interpretată de soliștii OCC Bogdan Lupea, Andrei Mihalcea, Daniel Pascariu și numărul de magie al lui Bogdan Muntean, magicianul Operei Comice pentru Copii, care poate fi urmărit în spectacolul „Directorul de teatru” de W.A. Mozart de la OCC.

Și pentru că suntem în apropierea Crăciunului, din cadourile pregătite la spectacolul „Poveste de Crăciun” nu puteau lipsi două pachete mari de colinde. Moș Nicolae și Moș Crăciun au fost invocați de glasurile copiilor de la Corurile Cantus Mundi, proiect al Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” care are drept scop educația muzicală în școală prin înființarea de coruri de copii. Al doilea pachet de colinde a fost livrat de către soliștii Operei Comice pentru Copii și orchestra teatrului, care au prezentat muzică tradițională de sezon. Încă o dată, cu aportul prețios al vocii sopranei Felicia Filip, corul soliștilor a interpretat celebrul „Noël” de Adolphe Charles Adam. Orchestra Operei Comice pentru Copii, în variantă completată de band, a acompaniat toate aceste cadouri sub bagheta dirijorilor Alexandru Ilie și Gheorghe Iliuță, redând perfect ritmurile și atmosfera sărbătorilor de iarnă.

Spectacolul „Poveste de Crăciun”, în regia maestrului Cristian Mihăilescu, a fost un show de excepție, alcătuit din lucrări muzicale pentru toate gusturile, un cadou pregătit cu suflet de artiști valoroși pentru toți cei din sală, indiferent de vârstă. Proiecții, lumini, un decor de poveste, eleganță și bucuria de a trăi împreună cu spectatorii frumusețea sărbătorilor de iarnă sunt doar câteva dintre calitățile acestei producții de zile mari.

Iulia Toea Mureșanu

În 4 decembrie, aproape 8.000 de oameni au asistat, în Sala Polivalentă din București, la cele două reprezentații ale spectacolului-mozaic ,,Poveste de Crăciun”, organizat de Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii, iar peste 27.000 de persoane au urmărit transmisiunea online a impresionantului show de sărbători. Peste 300 de artiști au adus în fața publicului momente de înaltă ținută, de la lucrări de muzică clasică și arii de operă până la colinde tradiționale, momente de balet și piese de muzică pop, împletite excepțional cu glasurile a zeci de copii din corurile Cantus Mundi.

Cea de-a patra ediție a ,,Poveștii de Crăciun”, spectacol realizat de regizorul Cristian Mihăilescu, a adus pe scena Sălii Polivalente cele mai îndrăgite momente din producțiile Operei Comice pentru Copii. Sutele de copii, părinți și bunici prezenți la Sala Polivalentă au fost conduși prin fermecătoarea „Poveste de Crăciun” de prezentatorii Itsy și Bitsy, îndrăgiții protagoniști ai postului de radio pentru copii ce le poartă numele. Cu toții s-au bucurat să îl vadă și să îl asculte pe „Motanul Încălțat” din opera cu același nume, în regia maestrului Mihăilescu, dar și de întâlnirea muzicală cu Maria și cu membrii familiei Von Trapp din musicalul „Sunetul Muzicii”, superproducția semnată de Răzvan Mazilu. „Povestea de Crăciun” a cuprins și momente de balet emoționante interpretate de Cristina Dijmaru și Ovidiu Matei Iancu, prim-soliști ai Operei Naționale București, care ne-au purtat, pe rând, în lumea fantastică a lui „Don Quijote” și a „Spărgătorului de Nuci”.

Publicul i-a putut asculta pe Cleopatra și Pavel Stratan, care au interpretat, în duet, trei dintre cele mai îndrăgite melodii ale lor. Unul dintre cele mai aplaudate momente ale spectacolului a fost recitalul trupei Vunk, care a cântat, la final, alături de zeci de copii din corurile Cantus Mundi. Pe scenă a urcat și tânăra solistă Angela Gheorghiu, în vârstă de 9 ani, care a încântat publicul cu vocea sa. Magia „Poveștii de Crăciun” a fost completată de momente artistice deosebite interpretate de soliștii vocali ai OCC, alături de percuționistul Zoli Toth, în acordurile orchestrei Operei Comice pentru Copii conduse de dirijorii Gheorghe Iliuță și Alexandru Ilie. Corpul de balet al OCC, alături de copiii de la Atelierul de balet „Micul Artist” din cadrul Operei Comice, coordonați de Jaqueline Bratu, au încununat spectacolul cu grație și eleganță. Cea de-a patra ediție a „Poveștii de Crăciun” s-a încheiat cu tradiționalul cântec de sărbători „Moș Crăciun cu plete dalbe” interpretat de soprana Felicia Filip împreună cu toți soliștii și copiii din coruri și acompaniați de orchestra Operei Comice pentru Copii.

Înregistrarea transmisiunii live a spectacolului poate fi urmărită pe https://bit.ly/2BRfxMW și https://bit.ly/2Pjabxe, iar albumul foto este disponibil aici: https://www.facebook.com/pg/OperaComica/photos/?tab=album&album_id=1989809871087218.

„Spectacolul <<Poveste de Crăciun>> a fost unul cu totul special. Mi-am dorit să aduc bucurie oamenilor și să nu uite ceea ce sărbătorim: nașterea Mântuitorului. Am avut momente de comedie, de muzică bună, dar și de balet. Din reacțiile publicului și energia pe care mi-au transmis-o cei din sală, cred că seara aceasta a fost, pentru cei peste 4.000 de spectatori, debutul sărbătorilor de iarnă. Nu uitați că dumneavoastră, publicul Operei Comice pentru Copii, sunteți rațiunea noastră de a fi. Vă mulțumesc că sunteți mereu alături de noi și ne dați curajul să continuăm activitatea noastră”, a spus regizorul Cristian Mihăilescu.

„Am avut bucuria să facem două spectacole ,,Poveste de Crăciun” în această zi pentru că la Opera Comică pentru Copii, sălile arhipline și cererea mare de bilete a devenit o normalitate. Au fost prezente suflete frumoase de oameni care s-au bucurat de fiecare moment. Iubiților noștri spectatori și telespectatori le mulțumesc pentru că sunt alături de noi de fiecare dată și îi așteptăm mereu cu brațele și inimile deschise, să trăim împreună iubirea, fericirea, copilăria. La mulți ani!”, a spus Felicia Filip, managerul Operei Comice pentru Copii.

„M-am simțit extraordinar pe scenă, pentru că Sala Polivalentă este locul unde mă simt ca acasă, dar și datorită copiilor care m-au încărcat cu foarte multă energie. Ne bucură foarte mult atunci când copiii cântă alături de noi și mai ales bucuria lor naturală în momentele în care interacționăm cu ei. Acum, în prag de sărbători, le urez tuturor multă răbdare și inspirație”, a declarat Cornel Ilie, solistul trupei Vunk.

„Spectacolul a fost minunat. Atmosfera a fost caldă, iar copiii ne-au bucurat și pe noi prin veselia lor. De sărbători le urez tuturor să aibă parte în viață de aceeași bucurie pe care au arătat-o și în seara aceasta”, a spus Pavel Stratan.

„M-am simțit extraordinar să fiu în mijlocul copiilor, iar publicul a fost minunat. Opera Comică pentru Copii este locul unde fiecare părinte ar trebui să își aducă copilul. Sunt multe spectacole frumoase pentru copii, cu artiști extraordinari și cu o orchestră care sună fantastic. Participarea la spectacolele pe care le pregătesc toți cei de aici este obligatorie”, a spus percuționistul Zoli Toth.

Târgul „Poveste de Crăciun”, deschis până în 15 ianuarie

La Opera Comică pentru Copii continuă, în luna decembrie și până în 15 ianuarie, Târgul ,,Poveste de Crăciun”, amenajat pe o suprafață de aproape 8.000 de metri pătrați în curtea Operei Comice pentru Copii din Calea Giulești nr. 16. Copiii de toate vârstele au la dispoziție o mulțime de atracții în cadrul târgului, de la Patinoarul și Derdelușul OCC până la Atelierele Spriridușilor și plimbări cu sania trasă de reni. Distracția continuă pe Tărâmul Oamenilor de Zăpadă, la Caruselul cu Jucării și la Scena Colindătorilor, iar atmosfera de sărbătoare este întregită de brazii împodobiți și de mâncărurile tradiționale de sezon puse la dispoziția tuturor vizitatorilor. Târgul „Poveste de Crăciun” este deschis de luni până vineri între orele 16:00 – 21:30, iar sâmbăta și duminica între orele 10:00 – 22:00. Intrarea la târg este liberă, însă accesul la unele dintre obiective se face pe baza tichetelor care pot fi achiziționate de la punctele de informare. Valoarea unui tichet este de 3 lei.

„O Noapte la Veneția” la final de an

Anul se va încheia la Opera Comică pentru Copii cu trei reprezentații de gală ale operetei „O Noapte la Veneția” de Johann Strauss. Până în 29 decembrie, spectatorii care cumpără bilete la una din cele trei reprezentații pot participa la concursul organizat pe site-ul instituției, www.operacomica.ro. Premiul este un sejur de două nopți la Veneția în perioada 1 martie – 1 iunie 2019, oferit de agenția Magic Holiday, și cuprinde biletele de avion și cazarea, cu mic dejun, pentru maxim trei persoane. Formularul online este disponibil la adresa https://bit.ly/2PN3cxE, iar regulamentul concursului poate fi consultat pe http://www.operacomica.ro/evenimente/.

Opera Comică pentru Copii este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Primăriei Capitalei și a Consiliului General al Municipiului București, condusă din anul 2014 de către soprana Felicia Filip. Unică în lume prin segmentul de public căruia i se adresează, Opera Comică pentru Copii are lunar aproape 15.000 de spectatori, iar în stagiunea 2018-2019 are programate peste 600 de reprezentații, dintre care 11 premiere.

Biroul de presă

Opera Comică pentru Copii

5 decembrie 2018

E luna cu Moși generoși. Cu daruri, cu așteptări și surprize. E luna în care gheața devine incandescentă, uiți de probleme, de vise năruite și de facturi neplătite. E luna în care ieșirea din casă te duce tot spre Acasă, pentru că autorități, societăți comerciale și artizani pe cont propriu, te atrag într-o lume din cărți și din filme, unde nimic rău nu te poate atinge.

De câțiva ani, Opera Comică pentru Copii dăruiește ore magice și stări de poveste. Sunt daruri de suflet care n-au concurență și se așază cuminți, în rafturile de amintiri deschise tot anul. Premiere și spectacole sold out, un Târg de Poveste, deschis până pe 15 ianuarie, dar, mai ales, un spectacol eveniment care deschide porțile cerului și coboară îngerii printre spectatori.

Înainte de Moș Nicolae, cu ghetele și cizmele lustruite, vă așteptăm mâine să vă primiți porția de dulciuri și magie pe care doar printre stelele OCC o poți savura. Să ai două spectacole cu casa închisă la Sala Polivalentă e dificil pentru o instituție de cultură, dar îți dă o satisfacție incredibilă de lucru bine făcut. Pentru că, fără voi, nici o idee, inițiativă sau reprezentație ieșită la rampă după luni de repetiții, nu sunt complete. Atunci când ne cerem scuze că nu mai sunt bilete, realizăm că familia noastră a devenit foarte numeroasă.

Vă mulțumim că ne ajutați să fim mereu mai buni, că ne copleșiți tot timpul anului cu o atenție demnă de case regale și că nu vă pierdeți nici o secundă încrederea în noi.

Ca și anul trecut, Povestea de Crăciun de mâine va exploda pe o scenă grandioasă, invadată de lumină și armonii. Orchestră live, momente de balet clasic și modern, coruri de copii din toată țara, o călătorie alături de soliști de prim rang, toate acestea pentru bucuria voastră și satisfacția noastră.

Este o perioadă în care nu avem voie să fim singuri. Noi suntem fericiți că vă avem și, ca orice întâlnire de Sărbători, în familie, vă lăsăm să gustați din delicatesele pe care o să le aducem pe masă.

Dana Macsim

M-ai ajutat să o regăsesc astăzi. Mulți spun că durează toată viața și că apare, din când în când, ca să însuflețească bucăți mari de griji și frustrări. Apoi, pleacă și te aruncă din nou în focul zilnic.

M-ai ajutat să rup o felie zdravănă din spaimele mele de om mare și mi-ai arătat că e atât de aproape și atât de vie… Așa că, m-am dezbrăcat de povara de matur, copleșit de nimicuri cotidiene și am rămas doar eu cu ea. Îți jur că n-o s-o mai las să plece niciodată.

Am luat pe furiș o sanie și am încercat derdelușul de 18 m din curte. Fără ea, n-aș fi îndrăznit să fac asta! Culmea, nici urmă de jenă sau rușine, ci doar un statornic sentiment că „am voie!” M-am strâmbat și i-am imitat puțin pe cei 5 Moș Crăciuni care cântau superb colinde în două raze firave de soare hibernal și, iarăși culmea, nu m-am simțit vinovată deloc! Știam că nimeni n-o să spună nimic, dacă sunt cu ea!

M-am miorlăit apoi în șoaptă, c-aș vrea să deschid ușile atelierelor din curte, mi-am cumpărat tichete și le-am luat la rând. În Atelierul coronițelor de advent, totul era simplu, dacă ascultai de spiriduș. Numai că eu nu mă așezasem pentru asta lângă cei doi micuți care înfigeau conștiincios în bureți, crenguțe de brad, ci ca să comit o erezie. Am împrăștiat puțin lipici pe masă, i-am pus în păr colegei de lucrare niște sclipici, inclusiv în căciuliță, m-am îmbrăcat și am ieșit… în Atelierul de stele din hârtie. Inutil să vă mai spun că aici am ciopârțit niște fulgi și i-am muiat în apă, așteptând să se facă pastă. Jenată de abaterea de la regulă, am ajutat, totuși, un băiețel să taie două fâșii dintr-un pătrat de hârtie și… dusă am fost… în Atelierul de confecționat ornamente tradiționale. Ei bine, dragii mei, aici o mulțime de cutii cu sclipici, conuri de brad, petale, fructe uscate și steluțe argintii așteptau să prindă viață și să se transforme în ornamente pentru bradul de-acasă. Am văzut despre ce e vorba, am păcălit o fetiță că e bună de mâncat felia de lămâie care urma să fie lipită pe o așchie și… am fugit în Atelierul jucăriilor de pluș, aici, unde îți poți crea păpușa ori jucăria, exact cum ți le imaginezi. Nu vreți să știți ce animăluțe cu urechile la coadă și nas pe spate am văzut! Recunosc, la câteva deformări am contribuit și eu!

În Atelierele de creat felicitări și cel de așezat povești fotografiate în rame n-am avut loc, așa că mi-am lipit doar nasul de geam și i-am urmărit pe prichindei cum se jucau serios de-a creatorii. Atelierul globurilor magice a fost un loc prea elaborat pentru mine. Prea multă muncă de creație. Ca să nu-mi pierd busola, am luat câteva tichete de la Info Point și m-am urcat în carusel. Am închis ochii și mi-am rotit stările peste nebunia de azi. Am realizat că ea, copilăria, m-a luat de mână și mi-a arătat că nici țopăitul, nici alergatul țipând, nici mâzgâlitul sau ruptul unui penson, nu trebuie răsplătite cu mustrări sau ceartă. La altă vârstă, ea e o stare proaspătă, uluitoare și fascinantă.

La 2 grade începeți jocul, dar îl veți sfârși pe la 40 de grade! Și nu de febră, ci de căldură pură! Toată luna, aveți timp să experimentați starea mea!

Nu pot acum decât să-ți mulțumesc pentru cutremurul ăsta interior, pe care seismograful tău de buzunar îl anunță în fiecare zi. Dacă ajungeți aici, pe Calea Giulești, nr. 16, uitați de toate indicațiile de supraviețuire. Nimic nu e mai fascinant decât să mori de drag de OCC!

Dana Macsim

Am un loc de poveste, în care-mi păstrez amintirile. Un alt colț în care scriu, citesc sau plâng. Și mai am un mare spațiu în care visez. Cu încredere și cu o fărâmă de nebunie. Și în acest spațiu, nu vreau să deleg patriotismul către nimeni. Pentru că sentimentul e în fiecare dintre noi, din convingere, nu de paradă. Asta sunt sigură! De aceea, după ce am trecut puțin pe la defilarea înghețată, dar însorită de mii de oameni, steaguri și speranțe, am spus încet: La mulți ani, România mea! Și m-am îndreptat spre locul pe care-l simt din ce în ce mai mult, cadoul meu de fiecare zi. La OCC!! Aici, unde nu-mi va ajunge o lună să trec prin fiecare colț în care se naște o idee, un obiect făcut de mână, un zâmbet sau un hohot de râs. Încă sloi de gheață, după atâția militari pe care i-am văzut la paradă,am ales să intru și să mai văd o dată soldatul rus care sfidează Raiul și Iadul și care umple sala de vitalitate și bună dispoziție.

Mi-am făcut cu greu loc printre prichindeii care alergau prin foaier și pe holuri și am coborât la Undergrant. Era trecut de ora 12, reprezentația începuse, iar atmosfera era incandescentă. O dată pentru că ecranul imens din fundal își juca ideal rolul, creând efecte impresionante și jonglând cu uimirea celor mici, iar, pe de altă parte, pentru că Ivan Turbincă, adaptare modernă, condimentată cu poante și pilde spumoase, te pregătea pentru povestea fantastică de după spectacol, cea din spațiile interioare, din curtea Operei Comice și de sub Podul Grant.  Am zăbovit puțin, cât să pescuiesc reacțiile celor mici de câte ori turbinca lui Ivan înghițea de-a valma și binele și răul, exact cum avea el chef să le înghesuie și am auzit amuzată o fetiță, întrebându-și tatăl dacă poate cumpăra un sac „din ăla, care s-o înghită pe doamna educatoare, că țipă prea rău!” Mi-am imaginat o secundă ce temniță grea ar fi acolo, pentru toți cei care nu ne plac.

Am mai rămas puțin să revăd călăuza lui Ivan, îngerul haios și pus pe șotii, cum îi aranjează cornițele drăcușorului, ca să-i revină vocea baritonală și am savurat explozia de ritm care a cuprins sala, când acordurile Kalinkăi au unit aplauzele din toată sala. Cum e să alegi Iadul, ca opțiune ideală de trăit la intensitate maximă, doar pentru că acolo găsești votki, lăutari și tabacioc și să sfidezi Moartea, aruncând-o în turbincă și înfometând-o? O joacă plătită scump cu nemurirea.

Alături, în Salonul Mozart, un alt nemuritor. Moș Crăciun strângea, ca și ieri, scrisori parfumate cu dorințe ale celor mici care stăteau la coadă să-l atingă măcar. Într-o firidă, înșirați la măsuțe desprinse parcă din Albă ca Zăpada, câțiva prichindei pictau căsuțe în miniatură. Văzuseră în Sala Tronului expoziția de diorame, miniaturi tridimensionale cu peisaje și căsuțe tradiționale din toate colțurile României Mari. Erau concentrați și încercau să reconstituie bucăți din machetele pe care tocmai le văzuseră. Afară, alți pitici survolau atracțiile Târgului de Poveste.

Acum 100 de ani, copii ca și ei își ascundeau sub pernă păpușile din paie și plângeau mocnit, în șuier de obuze. Astăzi, nepoții nepoților lor se bucură de liniștea Sărbătorilor și de acest Acasă moștenit cu sacrificii. Și au un punct de sprijin, unde își trăiesc în voie copilăria, în acorduri clasice sau contemporane, pe poante sau în hohote de râs, născute din miile de surprize pe care copilul OCC le vinde pe zâmbete celor mici, în miros de cozonaci, colinde, cadouri și lecții de viață, cât să le ajungă pentru călătoria matură pe care o vor traversa.

Așa că astăzi, nu pot să mai spun decât…..

…. La mulți ani OCC, din România mea!   

Dana Macsim

Nu mi-am pus busuioc sub pernă, dar visul a devenit realitate. M-am grăbit să ajung înaintea lui, însă era deja acolo.

Puțin obosit, puțin răcit, dar cu o poftă molipsitoare de vorbă și de gânduri bune. Eram pregătită să-mi joc rolul în fața unor ochi mici, migdalați și umezi de emoție dar, înaintând în Salonul Mozart, spre el, n-am mai avut curaj să ies din poveste. Nici n-aveam cum! Amintirea mea înzăpezită, mi l-a adus în minte pe Moș Gerilă, un actor, cu mască din plastic și barbă de vatelină, care întreba obsedant copiii, dac-au fost cuminți sau dacă știu o poezie…

Ei bine, în fața mea nu stătea acea amintire, ci însuși Moș Crăciun! Mă despărțeau doar câteva trepte de cel care nu mi-ar fi alungat niciodată credința, dacă arăta și vorbea ca acum! Un munte de bunătate, răbdare, curiozitate și înțelepciune!

L-am împins emoționată pe cel mic în brațele Moșului. Am auzit, ca prin vis, întrebarea: cum te cheamă? Și am răspuns automat, în plină hipnoză…. Dana mă cheamă! Apoi, am tăcut, jenată de ridicolul situației și m-am uitat în jur. Moș Crăciun desena viitoare amintiri în mintea celor mici, dar reînvia povestea pierdută în sufletul părinților.

M-am așezat ca un scrib conștiincios lângă el, pe o cutie de cadouri și am transcris câteva dorințe, cu indiscreția vinovată a unui curios care ratase în copilăria lui un asemenea moment de sinceritate al altora.

• Moșule, eu am fost cuminte, am păpat tot și vreau să-mi aduci un Galaxy Note 9 sau, dacă e prea mult, un urs de 5 kg! Dar să fie mov!
• Eu, eu n-am fost obraznic decât puțin, cam o dată pe zi, dar vreau un cățel care face caca sau, dacă nu, o găină care face ouă!
• Eu îmi doresc de anul trecut niște eprubete și un aparat, ca să învăț despre circuitul apei în natură, să înțeleg de unde vine zăpada!
• Eu nu vreau să spun nici o poezie, eu aș vrea să se facă bine bunica!

Sunt doar câteva dintre dorințele calde ale celor pentru care întâlnirea din seara asta a însemnat încrederea magică într-o poveste așteptată un an întreg.

Răspunsurile au fost cam așa:

• V-am întrebat eu dac-ați fost cuminți? Asta nu e o întrebare potrivită pentru un copil! Eu vă întreb doar dacă mi-ați trimis scrisoarea!
• Tu de ce plângi? Ți-e frică de mine? Sunt un bunic, doar că nițel mai bătrân!
• Să știi că numai copiii deștepți scriu! A, nu știi să scrii? Cei deștepți, care nu știu să scrie, dictează! Ho-Ho-Ho!

În copilăria mea, despărțirea de Moș Crăciun s-a făcut foarte repede. Am acceptat pierderea, dar am rămas cu o bucată nedescoperită de mister, pe care am încercat s-o recompun din alte întâmplări ale vieții. Nu mi-a ieșit! Poate de aceea, când am văzut că-mi face semn Moș Crăciun să mă apropii mai mult, am ridicat ochii din foi și i-am spus doar atât:   

• Eu nu mai vreau să cresc! Ai putea să mă aduci înapoi, mică?

Poate mi s-a părut, dar avea ochii în lacrimi, iar vocea a revărsat și dorința lui:

-Și eu aș vrea un Moș Crăciun și pentru mine! Tot ce-mi doresc e pentru fiica mea! Nimeni nu realizează, dar vreau să scrii că spiridușii mei sunteți voi, părinții care trimiteți scrisori în Laponia, dar păstrați o copie și în buzunar, ca să nu încurc dorințele. Cât despre nemurirea mea de care toți se întreabă, stați liniștiți! Sunt bunătatea întruchipată și asta n-are cum să dispară vreodată de pe pământ.

Sunt aici, la OCC, până în Ajun, să adun scrisorile! Nu-l pune doar pe cel mic să scrie! Să ai și tu cuvintele și dorințele la tine și-apoi, ai să înțelegi, de ce n-ai voie să mă mai alungi vreodată din suflet!

Dana Macsim

Nu era rețeaua ocupată și nici nu a intrat robotul. A răspuns chiar el, cu o voce ușor răgușită:

• O-ho-ho…. cine e? Cum te cheamă?
• Ă,ă,ă… pe mine, mă cheamă ….ă,ă,ă… pe mine, nu contează… vreau doar să vă rog, să notați o adresă: Calea Giulești, nr. 16, București, România….ă,ă… de pe 29 noiembrie pe 15 ianuarie… La revedere, buna ziua, drum bun!
• Hei, stai…n-am cum să notez acum. Spiridușii încă mai încarcă în sanie munți de cadouri, iar Rudolf își pudrează tovarășii cu praf magic, ca să reziste călătoriei…
• Bine… atunci….ă,ă,ă… vă așteptăm în salon, Salonul Mozart! E un jilț mare acolo, pregătit să vă primească în brațe, ca să ne puteți întâmpina copiii. Și zeci de cutii de cadouri agățate de tavan, legate cu funde zâmbărețe.
• Copii? Cam câți sunt?
• Cam câteva mii!
• Câââât? De ce ar veni atâția acolo?
• Exact asta încercam să vă spun! Cred că vor fi mult mai mulți! Am construit un oraș de poveste, în jurul unui suflet de copil! Noi îl alintăm OCC! E plin de viață, de talent și surprize și nu-și dorește niciodată nimic pentru el! Doar pentru ceilalți! De data asta l-am păcălit și îl ajutăm să se bucure și el de noi, de voi și de sărbători!

El nu te-a văzut niciodată, așa că, până vii, o să aibă timp cu prietenii lui din oraș, să te urmărească zburând printre nori, într-o realitate virtuală, așezată cuminte în spatele unor ochelari speciali. Apoi, o să vadă bradul imens prin care circulă trenulețe, așa cum nicăieri nu găsești.

Cu siguranță, prietenii lui de spectacol, de dansat și cântat, o să-l arunce pe derdelușul de 18 m, ca să simtă și el că e pe ulița bunicilor. Până și oameni de zăpadă fără zăpadă putem face! Știi cum? Am pregătit bile de burete, nasturi, scai și tot felul de detalii, care să prindă viață în mâinile prichindeilor. Stai puțin, că au început deja să vină…

Când ai să ajungi, ai reținut, Calea Giulești, nr. 16, sub Podul Grant, o să vezi de departe un carusel. E un reper pentru orice rătăcit în noapte sau visător furat de celelalte atracții ale noastre. O mașinărie domoală, colorată și plină de sunete, învăluită în parfumul unor vremuri de altădată. Pe lângă el, am construit căsuțe pentru spiridușii tăi, ca să nu le fie dor de-acasă, cât stau la noi. O să aibă timp să le arate copiilor cum să picteze globuri și căsuțe în miniatură, stele din hârtie și jucării, felicitări și rame pentru poze, pentru că sigur vor face fotografii cu cei mici, ca și ei.

În orașul lui OCC am îmbrăcat un copac în colinde și te-am multiplicat, pentru că altfel, nu puteam încropi o orchestră, care să adune spiritul Crăciunului de pe străzile capitalelor occidentale. Și, ca să-i ținem ocupați pe spiriduși, să nu te deranjeze, am amenajat un loc special, de unde ei vor putea da binețe, informații, tichete și pașapoarte OCC. Dacă obosesc, avem un iglu, aburind de ceai cald și turtă dulce. Cu forțe proaspăt încălzite, merge o tură, două de patinoar. E înconjurat de cortine de țurțuri și încadrat de un ecran led cu proiecții spectaculoase. 10 îngeri luminați vor străjui distracția. În curte, ai loc să-ți lași sania cu reni, poate sunt copii care vor să facă poze sau chiar o plimbare cu ei. De olimpiada colindătorilor ai auzit? Păcat! Poți iniția și-n Laponia așa ceva! Grupul trebuie să fie format din 3 până la 10 persoane, cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani, iar Marele Premiu e o cină cu o vedetă de la noi!

Mai am multe să-ți spun, dar sunt mai dulci surprizele! Cam asta ar fi, pentru moment! Pot să sun în fiecare zi, să-ți transmit ce se mai întâmplă pe aici, până ajungi?

• Sunt fascinat! Ține-mă la curent! Zile cu zăpadă să aveți!
• Mulțumim! Te așteptăm!

PS Am închis telefonul! Lângă mine, niște ochi mari, plini de lacrimi, mă întrebau mut, dacă pot să-l vadă și ei pe Moș Crăciun! Sunt prieteni cu OCC și cu Peter Pan și cu Fetița cu chibrituri. E luna lor de poveste, cu început de amintiri pentru toată viața și luna noastră de scos amintiri din burta unei copilării care a crescut o dată cu noi și nu a ținut cură de slăbire în nici un an.

Ei cu speranțe, noi cu nostalgii! Iar OCC, cu dorințe! Despre ele, mai târziu, când timpul va crește în urma lui….

Dana Macsim